Nestor Sanmiguel Diest

Practica artistică a artistului spaniol Nestor Sanmiguel Diest a dezvoltat un limbaj vizual nuanțat, idiosincratic, modelat de un interes vorace pentru literatură și filozofie. Sanmiguel Diest își construiește picturile și lucrează pe hârtie sub formă de palimpseste, stratificând alternativ straturile de materiale găsite, cum ar fi tăieturi de reviste, ziare, rapoarte industriale, corespondență, formule și texte unele peste altele, în interacțiune cu straturi de cerneală, vopsea, grafit, solvenți și pix. El mânuiește straturi de informații suprapuse ca ecrane, dezvăluind și ascund simultan o succesiune de povești sau texte picturale. Concepția uneori ermetică și extrem de personală a lui Sanmiguel Diest asupra artei a dus la un vocabular nuanțat de metodologii și simboluri. La fel ca artistul german Hanne Darboven, care a folosit sisteme numerice derivate personal în crearea operelor sale de artă, picturile și desenele lui Sanmiguel Diest au o calitate algoritmică. Cu toate acestea, dacă considerăm un algoritm ca fiind un proces finit cu un vocabular simbolic fix guvernat de instrucțiuni precise, atunci algoritmii lui Sanmiguel Diest sunt instabili, amestecandu-se și realiniandu-se în mod constant pe măsură ce repetarea unui proces deblochează efecte noi, imprevizibile.

Spanish artist, Nestor Sanmiguel Diest’s art practice has developed a nuanced, idiosyncratic visual language shaped by a voracious interest in literature and philosophy. Sanmiguel Diest constructs his paintings and works on paper as palimpsests, alternately layering strata of found materials like magazine clippings, newspapers, industrial reports, mail, formulas, and texts atop one another in interplay with layers of ink, paint, graphite, solvents, and ballpoint pen. He wields superimposed layers of information as screens, simultaneously revealing and hiding a succession of pictorial stories or texts. Sanmiguel Diest‘s at times hermetic and highly personal conception of art has resulted in a nuanced vocabulary of methodologies and symbols. Like German artist Hanne Darboven, who employed personally derived numerical systems in the creation of her artworks, Sanmiguel Diest‘s paintings and drawings have an algorithmic quality. However, if we consider an algorithm to be a finite process with a fixed symbolic vocabulary governed by precise instructions, then Sanmiguel Diest‘s algorithms are unstable, constantly stuttering and re-aligning themselves as the repetition of one process unlocks new, unpredictable effects.