Maxim Liulca

Lucrările lui Maxim Liulca reflectă gândirea sa critică riguroasă, dar in acelasi timp si vizibil afectuoasă. La prima vedere, picturile lui ar putea fi confundate cu niste covoare vechi românești. Sursele motivelor sale insa variază de la țesături folclorice românești până la tapeturile geometrice din anii 1970, de la Dada până la Constructivismul rus. Liulca îmbină stilurile pseudo-narative, echivoce, demotice cu cultura pop sau modele geometrice, după caz.

„Ceea ce mă interesează în abordarea mea sunt miturile contemporane create în societatea de astăzi, modul de gândire în masă prin stereotipuri, abundența de oportunități – uneori excesive – pe care le avem în zilele noastre. Mă preocupă nu atât clișeele, cât și modul oamenii gândesc prin ele, și creând realități virtuale. Bazându-mă fie pe imagini ale unor invenții trecute – dar reale – inutile, fie ale unor obiecte despre care am putea spune că au devenit mituri ale societății contemporane, îndrăznesc să creez realități virtual-absurde, dar care ar putea devini reale în interpretarea convențională a cuiva. Încerc să modelez spații ambiguo-absurde, prin clișee și mituri care există deja în societate, spații care definesc individul de astăzi, dar care sunt, în același timp, utopii." (Maxim Liulca)

The works of Maxim Liulca reflect his rigorous but recognizably affectionate critical thinking. At first glance, his paintings might be taken for old Romanian carpets. But the sources of his motifs range from folkloric Romanian fabrics to 1970s geometric wallpapers, from Dada to Russian Constructivism. Liulca combines pseudo-narrative, equivocal, demotic styles with pop culture or geometric patterns, as the case may be.

“What interests me in my approach are the contemporary myths created in today’s society, the mass way of thinking through stereotypes, the abundance of opportunities – sometimes excessive – that one has nowadays. I am concerned not so much with clichés, but with the way people think through them, and with creating virtual realities. Based on images either of some past – but real – useless inventions, or of objects that we could say have become myths of contemporary society, I dare create virtual-absurd realities, but which might become real in one’s conventional interpretation. I try to shape ambiguous-absurd spaces, through clichés and myths that already exist in society, spaces which define today’s individual, but which are, at the same time, utopias.” (Maxim Liulca)