Laurian Popa

Este un artist vizual român, licențiat în Pictură la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, prof. Constantin Flondor. S-a născut în 1980 la Arad, unde locuiește și lucrează

Combinația de compoziții, desene și obiecte create de Laurian Popa, formează imaginea unui material figurativ, unul îndrăzneț și nu familiar. Un figurativ care mai degrabă traduce în realitate un obiect cu o identitate neobișnuită, o prelucrare a resturilor de obiecte adunate și recompuse într-o altă dimensiune. Cu o identitate învechită, ruptă din contextul obișnuit, imaginea obiectelor devine un exercițiu de decriptare, asimilare, recontextualizare: un semnal al decadenței unui spațiu „amenajat”, dar real.

În această dimensiune nou creată, sensul obiectelor devine confuz, ciudat, dând uneori impresia unor imagini aranjate, „instalații” bine ordonate care se cer pictate, unde dimensiunea obiectelor este disproporționată, raportată la dimensiunea reală a suportului. Încercarea de a observa realitatea unui obiect, de a „simți” corporalitatea, de a-l scoate din funcțiune și de a-l pune în disfuncție, este modul în care intervine artistul, prin care obiectul observat devine altul, într-o nouă imagine.

He is a Romanian visual artist, licensed in Painting at the Faculty of Arts and Design in Timisoara, Prof. Constantin Flondor. He was born in 1980 in Arad, where he lives and works. The combination of compositions, drawings and objects created by Laurian Popa, forms the image of a figurative material, a bold and unfamiliar one. A figurative that rather translates into reality an object with an unusual identity, a processing of remnants of objects gathered and recomposed into another dimension. With an obsolete identity, broken from the usual context, the image of objects becomes an exercise of decryption, assimilation, recontextualization: a signal of the decadence of an “arranged” but real space.

In this newly created dimension, the meaning of objects becomes confused, strange, sometimes giving the impression of arranged images, well-ordered “installations” that are required to be painted, where the size of the objects is disproportionate, related to the actual size of the support. The attempt to observe the reality of an object, to “feel” the corporeality, to put it out of function and to place it in disfunction, is the way the artist intervenes, by which the object observed becomes another, in a new image.