Giuliano Nardin

Giuliano Nardin este un pictor român, cu „rădăcini“ italiene în familie, dar stabilit la București. A terminat studii de pictură sub îndrumarea unui clasic, pictorul Vladimir (Mirel) Zamfirescu, încă din primul deceniu al secolului, dar afirmarea a venit târziu și după o perioadă de retragere în „subteranele“ sistemului instituțional-artistic bucureștean. De fapt, Giuliano Nardin a fost (re)descoperit de un coleg de„arte“ puțin mai copt, pictorul Gili Mocanu, și lansat de-abia în 2018 de galeristul Dan Popescu (cel care-a lansat multe nume ale generațiilor de artiști douămiiste și post-douămiiste). Acesta îi organizează, la H’art Gallery, prima expoziție personală, intitulată chiar așa, „001“, și pusă de galerist sub semnul„vălului de mireasă ca element de putere“. Giuliano trăiește și lucrează în București, în apropierea Parcului Cișmigiu, iar treptat acesta din urmă a devenit un topos fundamental pentru arta sa.

„Un artist chagallian, trecut prin Botero “, scriam, în luna mai a anului 2018, la acea expoziție numerotată „001“ de la H’art Gallery, extaziat de descoperirea artistului necunoscut până atunci. Lucrările au fost interpretate la acea vreme ca studii de antropologie, ca încercări de „dezvăluire“ a măștilor cu care ne acoperim, ca o deconstrucție a puterii (ca orice putere) de ordin simbolic. Uleiurile acelea datau însă, după cum însuși artistul mărturisește, de prin 2006-2007, iar în toamna acelui an, odată cu cea de-a doua expoziție personală, organizată tot de Dan Popescu în sălile nesfârșite ale Institutului de Arhitectură (și dedicată în principal Parcului Cișmigiu, ca topos fundamental – exterior și interior – al artistului), lucrările nardiniene aveau să ia altă turnură. Daniel Tronaru

Giuliano Nardin is a Romanian painter, with Italian "roots" in his family, born in Olt, but settled in Bucharest. He completed his painting studies under the guidance of a classic, the painter Vladimir (Mirel) Zamfirescu, since the first decade of the century, but his affirmation came late and after a period of playing low key in the "underground" of the Bucharest institutional-artistic system. In fact, Giuliano Nardin was (re)discovered by a more mature art colleague, the painter Gili Mocanu, and launched only in 2018 by the gallerist Dan Popescu (the one who launched many names of the millennial and post millennial artists generations). Dan Popescu organized, at H'art Gallery, Nardini’s first personal exhibition, entitled "001", and used "the bridal veil as an element of power".

Giuliano lives and works in Bucharest, near Cișmigiu Park, and gradually the latter became a fundamental topos for his art.

"A Chagallian artist, influenced by Botero", I wrote, in May 2018, at that exhibition numbered "001" at H'art Gallery, ecstatic to discover the unknown artist until then. The works were interpreted at the time as anthropological studies, as attempts to "unveil" the masks with which we cover ourselves, as a deconstruction of power (like any power) of a symbolic order. Those oils, however, as the artist himself testifies, were from around 2006-2007, and in the fall of that year, together with the second personal exhibition, also organized by Dan Popescu in the endless halls of the Institute of Architecture (and mainly dedicated to the Cișmigiu Park, as the artist's fundamental – exterior and interior – topos), Nardini's works would take a different turn.” Daniel Tronaru