Geta Brătescu
A fost un artist plastic, fotograf, eseist și scriitor din România. Opera sa artistică include lucrări de grafică, desen, colaj, fotografie și ilustrație de carte. Geta Brătescu a primit în 2008 titlul de Doctor honoris causa al Universității Naționale de Arte din București, acordat pentru remarcabila sa contribuție la dezvoltarea artei românești contemporane. De asemenea, Geta Brătescu a fost director artistic al revistei de literatură și artă Secolul 20/21. Un sumar al creației sale a făcut obiectul retrospectivei personale organizate la Muzeul Național de Artă în decembrie 1999. În luna mai 2007 artista a expus desene inedite la UNAgaleria în expoziția cu titlul „Cinci minute”.
Accepțiunea suprarealistă a obținerii unei spontaneități egale în desen și pictură ca în scris este problematică pentru Geta Brătescu, deoarece exigența «imediateței» este bruiată de infuziunea memoriei. Artista depășește această dificultate, încorporând în desenul «automatic » emergența formelor atunci când mâna transcrie ceea ce îi dictează mintea, într-o mișcare care nu renunță la imboldul ei creator.
Artista a demonstrat o preocupare permanentă pentru procesualitate. Una din lucrările ei emblematice este instalația Către alb (1976) în care mai multe idei artistice dezvoltate anterior converg într-o sinteză unică. În seria de fotografii alb negru artista este treptat acoperită de alb, absorbită de spațiul înconjurător al atelierului supus aceleiași metamorfoze către alb - o transformare a interiorului care ne amintește de Merzbau ansamblul constructivist al lui Kurt Schwitters.
Multe din lucrările Getei Brătescu pornesc de la ideea de artificiu. Pentru ea, conceptul este de o importanță centrală în înțelegerea artei și a creativității în general. Multe din lucrările ei surprind artificialitatea lor inerentă, captând mișcarea tranzitorie de la natură la cultură.
Geta Brătescu este prinsă într-o mișcare contradictorie, dezvoltând artificialitatea și admițând în acelasi timp inevitabilitatea ei. Revelatoare în acest sens sunt obiectele cu chipul ei ca o mască, accentuând sau diminuând prezența artificiului. Înalte exemple, trăsături ale chipului ei sunt combinate cu materiale din viața cotidiană, construind obiecte compozite sau colaje care sunt asamblate de multe ori cu umor, căutând participarea privitorului. Ca în alte rânduri, artista trece de la seriozitate la umor, de la gravitate la fantezie nonșalantă și capriciu, de la rigoare conceptuală la inventivitate de neoprit. (Arta Getei Brătescu, text de Magda Radu, Ateliere de artiști din București p.11,Ed.Noimediaprint )
She was a Romanian artist, photographer, essayist and writer. Her artistic work includes graphic design, drawing, collage, photography and book illustration. Geta Brătescu received in 2008 the title of Doctor honoris causa of the National University of Arts in Bucharest, awarded for her outstanding contribution to the development of contemporary Romanian art. Geta Brătescu was also the artistic director of the literary and art magazine Secolul 20/21. A summary of her work was the subject of a personal retrospective organized at the National Museum of Art in December 1999. In May 2007, the artist exhibited unpublished drawings at UNAgaleria in the exhibition entitled "Cinci minute".
The surrealist acceptance of achieving equal spontaneity in drawing and painting as in writing is problematic for Geta Brătescu, because the demand for "immediacy" is blurred by the infusion of memory. The artist overcomes this difficulty by incorporating into her "automatic" drawing the emergence of forms when the hand transcribes what the mind dictates, in a movement that does not relinquish in its creative impulse.
The artist has demonstrated an abiding concern for processuality. One of her emblematic works is the installation Towards White (1976) in which several previously developed artistic ideas converge into a unique synthesis. In the series of black and white photographs the artist is gradually covered in white, absorbed by the surrounding studio space undergoing the same metamorphosis towards white - a transformation of the interior reminiscent of Kurt Schwitters' constructivist Merzbau ensemble.
Many of Geta Brătescu's works start from the idea of artifice. For her, the concept is of central importance in understanding art and creativity in general. Many of her works capture their inherent artificiality, capturing the transitional movement from nature to culture.
Geta Brătescu is caught in a contradictory movement, developing artificiality while admitting its inevitability. Revealing in this sense are the objects with her face as a mask, accentuating or diminishing the presence of artifice. In high examples, features of her face are combined with materials from everyday life, constructing composite objects or collages that are often assembled with humour, seeking the viewer's participation. As on other occasions, the artist moves from seriousness to humour, from seriousness to nonchalant, from conceptual rigour to unstoppable inventiveness. (Geta Brătescu's art, text by Magda Radu, Ateliere de artiști din București p.11,Ed.Noimediaprint )