• Irina Stănică, Partner |
7 min read

Epuizarea profesională sau burnout-ul ar putea fi recunoscut drept un motiv valid de incapacitate temporară de muncă, în cazul în care propunerea legislativă înregistrată la sfârșitul lunii octombrie 2024 la Senat, sub numărul L640/2024, intitulată Legea privind modificarea și completarea unor acte normative pentru reglementarea epuizării profesionale (burnout), va trece de votul ambelor Camere ale Parlamentului și va fi promulgată de Președinte. După publicarea ei în Monitorul Oficial, salariații vor putea să beneficieze, pe lângă alte drepturi, de concediu medical plătit, în condiții similare cu cele aplicate în cazul accidentelor de muncă sau bolilor profesionale. Aceasta vine în contextul în care stresul cronic a devenit o problemă tot mai accentuată, ce ridică angajatorilor preocupări importante din punct de vedere legal.

Proiectul de lege vizează implementarea unor măsuri preventive și de gestionare a burnout-ului în mediul de muncă, modificând și completând trei legi importante din domeniul sănătății și securității în muncă, respectiv: Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional al medicului de medicina muncii. Să analizăm care sunt cele mai importante schimbări propuse de inițiatorii proiectului legislativ. 

Modificări aduse Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

În acest caz, vom discuta despre definirea burnout-ului în legislația muncii. Se propune definirea precisă a termenului „epuizare profesională” în articolul 5, litera s) din lege, caracterizând-o ca fiind o „stare de epuizare fizică și psihică, cauzată de stresul cronic generat de condițiile de muncă, care se manifestă prin distanțare mentală față de activitatea profesională și scăderea eficienței în îndeplinirea sarcinilor”. Inițiatorii susțin că această definiție va îmbunătăți procesul de diagnosticare și recunoaștere a burnout-ului ca problemă de sănătate în contextul raporturilor de muncă. Totodată, în cadrul aceluiași articol, noțiunea de eveniment va fi extinsă pentru a include și epuizarea profesională.

În continuare, proiectul vizează reglementarea obligațiilor angajatorilor pentru prevenirea burnout-ului, conturând responsabilitățile pe care angajatorii le vor avea în prevenirea epuizării profesionale a salariaților. Astfel, angajatorii vor trebui să garanteze accesul lucrătorilor expuși riscului de burnout la evaluări periodice ale stării de sănătate mentală, efectuate de medicul de medicina muncii; să organizeze anual sesiuni de informare și conștientizare pentru toți lucrătorii, cu privire la semnele și simptomele epuizării profesionale și măsurile de prevenție; să suporte costurile aferente serviciilor de consiliere psihologică pentru burnout. Aceste costuri vor putea fi acoperite și prin asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, în conformitate cu Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă sau boli profesionale.

Diagnosticarea cazurilor de burnout și confirmarea lor de către specialiști este o altă modificare adusă Legii privind securitatea și sănătatea în muncă

În vederea diagnosticării cazurilor de burnout la locul de muncă, se propune ca aceasta să fie efectuată de orice medic sau psiholog, inclusiv de medicul de medicina muncii cu care angajatorul se află într-o relație contractuală, conform prevederilor legale.

Se propune, de asemenea, instituirea unei proceduri de confirmare a diagnosticului de burnout, prin introducerea în lege a Secțiunii a 4-a, intitulată „Epuizarea profesională”. Aceasta va include următoarele:

  • în situația în care medicul sau psihologul vor suspecta un caz de burnout, persoana în cauză va fi trimisă la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv la clinica, secția de medicina muncii sau cabinetul de medicina muncii din cadrul spitalelor, pentru stabilirea diagnosticului.
  • medicul specialist de medicina muncii din unitățile menționate anterior va stabili un „diagnostic prezumtiv de epuizare profesională”.
  • în termen de 30 de zile de la primirea fișei de semnalare a epuizării profesionale, medicul specialist de medicina muncii din cadrul direcției de sănătate publică a județului sau a municipiului București va confirma sau infirma existența unui caz de burnout, prin întocmirea unui proces-verbal. Fișa de semnalare va fi transmisă de medicul specialist de medicina muncii din unitățile precizate mai sus.

Modificări aduse Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale

Modificările vizează includerea burnout-ului în asigurările pentru accidente de muncă și boli profesionale. Astfel, se propune revizuirea articolului 15 din lege pentru a include burnout-ul în sistemul de asigurări, alături de accidentele de muncă și bolile profesionale, așa cum sunt ele definite conform prevederilor Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă.

Prin această inițiativă, salariații diagnosticați cu burnout vor beneficia de indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, tratamente medicale necesare și suport psihologic adecvat.

O altă schimbare importantă va privi beneficiile și concediile pentru salariații afectați de burnout. Astfel, în conformitate cu modificările propuse asupra articolului 21, alineatul (2) și articolului 32 din lege, și asigurații care se confruntă cu incapacitate temporară de muncă determinată de epuizare profesională vor avea dreptul la bilete pentru tratament balnear, prescris de medic, precum și la o indemnizație acordată pe perioada concediului medical.

Posibilitatea transferului temporar și adaptarea programului de lucru și pentru salariații afectați de burnout este o altă ajustare urmărită. Se propune modificarea articolului 39, alineatul (1) si a articolului 40 din lege, pentru a facilita adaptarea condițiilor de muncă pentru persoanele asigurate care suferă de burnout. Mai exact, și aceste persoane vor avea posibilitatea de a beneficia de un transfer temporar într-un alt loc de muncă sau de reducerea programului de lucru cu o pătrime din durata normală, similar cu prevederile aplicabile în prezent asiguraților afectați de accidente de muncă sau boli profesionale.

Măsurile vor fi însoțite, de altfel, de acordarea unei indemnizații în condițiile legii, pe baza recomandării medicului curant sau a medicului de medicina muncii, după caz, și cu avizul medicului asigurătorului.

Acordarea drepturilor de asigurare pentru burnout este un alt amendament adus Legii privind asigurarea pentru accidente de muncă și bolile profesionale. Astfel, se propune completarea articolului 53 din lege cu litera c) pentru a include în cadrul drepturilor de asigurare prevederi specifice pentru cazurile de burnout. Aceste drepturi vor fi acordate pe baza unui proces-verbal de confirmare a burnout-ului, întocmit de autoritatea competentă, conform prevederilor Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă.

Modificări aduse Legii nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina muncii

Conform modificărilor propuse de inițiatori, medicii de medicina muncii vor avea resposabilitatea de a stabili diagonosticul burnout-ului, precum și de a declara și înregistra cazurile de burnout, conform metodologiei elaborate și aprobate de Ministerul Sănătății.

În 90 de zile de la intrarea în vigoare a propunerii legislative, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale va modifica în mod corespunzător Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă. De asemenea, în același termen, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, împreună cu Ministerul Sănătății, va revizui Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 346/2002 referitoare la asigurările pentru accidente de muncă și boli profesionale. 

Concluzii

Proiectul de lege privind reglementarea burnout-ului propune o serie de modificări esențiale pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și protejarea sănătății mentale a salariaților. În acest context, angajatorii vor trebui să adopte măsuri proactive, cum ar fi implementarea de programe de wellness, efectuarea de evaluări periodice ale stării de bine a salariaților și dezvoltarea unor politici flexibile de muncă, pentru a reduce riscul de burnout. De asemenea, aceștia ar putea fi nevoiți să aloce resurse suplimentare pentru instruirea salariaților (indiferent de rolul deținut, de management sau execuție) în recunoașterea și gestionarea semnelor de burnout. Deși conformarea cu noile reglementări va presupune costuri financiare și administrative, pe termen lung se va putea realiza o creștere a productivității, reducerea absenteismului și îmbunătățirea retenției personalului.

Subliniem faptul că Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare reglementează deja epuizarea fizică și stresul ca forme de hărțuire morală la locul de muncă.