Romul Nutiu este principalul reprezentant al expresionismului abstract din Romania. Din 1951 până în 1957 a studiat la Cluj la Institutul de Artă „Ion Andreescu”. În 1958 a urmat cursul de master al Prof. Alexandru Ciucurencu la Institutul de Artă din București. Din 1958 până la sfârșitul vieții, Nuțiu a rămas și a lucrat la Timișoara unde a predat la Institutul de Artă.
Cu viziunea sa conceptuală clară, știe să se joace cu forma și mișcarea, creând un univers informal. Deși structurat, el este întotdeauna capabil să lase loc si improvizatiei în munca sa. Capacitatea sa de a crea acest echilibru deosebit, combinată cu un simț îndrăzneț al culorii este una dintre cheile asupra percepției artei sale.
Inclinatia sa catre jocurile experimentale depaseste limitele pânzei, creând astfel instalații care arată ca niște picturi în spațiu. El urmărește și integrarea obiectelor în planul picturii. Complexitatea operei sale este un dialog continuu între aparență și „dincolo de aparență”, dar artistul găsește întotdeauna o soluție potrivită pentru această provocare.
La sfârșitul anilor ’60, Nutiu a dezvoltat o nouă tehnică pe care a numit-o mai târziu „experiența acvatică”; el a folosit mai multe recipiente de mică adâncime în care plutea un amestec neomogenizant de apă și vopsele industriale pentru mașini; artistul a alterat apoi acele forme folosind o bară, imitand stilul picturii de acțiune, apoi a aranjat pânza pe suprafața apei iar compoziția vopselei a fost absorbită si fixata. În unele cazuri, Nuțiu a intervenit asupra panzelor rezultate cu câteva finisaje constand din mișcări de pensulă și obliterare.
Această formă inedită de expresionism abstract/pictură de acțiune este exemplificată în seria de lucrări „Universul dinamic”. Cu ocazia expoziției cu acest titlu la Galeria Helios din Timișoara în 1975, cunoscutul critic de artă Coriolan Babeti l-a aclamat pe Nuțiu drept „Pollock al coastei de vest românești”.