A fost un artist plastic, fotograf, eseist și scriitor din România. Opera sa artistică include lucrări de grafică, desen, colaj, fotografie și ilustrație de carte. Geta Brătescu a primit în 2008 titlul de Doctor honoris causa al Universității Naționale de Arte din București, acordat pentru remarcabila sa contribuție la dezvoltarea artei românești contemporane. De asemenea, Geta Brătescu a fost director artistic al revistei de literatură și artă Secolul 20/21. Un sumar al creației sale a făcut obiectul retrospectivei personale organizate la Muzeul Național de Artă în decembrie 1999. În luna mai 2007 artista a expus desene inedite la UNAgaleria în expoziția cu titlul „Cinci minute”.
Accepțiunea suprarealistă a obținerii unei spontaneități egale în desen și pictură ca în scris este problematică pentru Geta Brătescu, deoarece exigența «imediateței» este bruiată de infuziunea memoriei. Artista depășește această dificultate, încorporând în desenul «automatic » emergența formelor atunci când mâna transcrie ceea ce îi dictează mintea, într-o mișcare care nu renunță la imboldul ei creator.
Artista a demonstrat o preocupare permanentă pentru procesualitate. Una din lucrările ei emblematice este instalația Către alb (1976) în care mai multe idei artistice dezvoltate anterior converg într-o sinteză unică. În seria de fotografii alb negru artista este treptat acoperită de alb, absorbită de spațiul înconjurător al atelierului supus aceleiași metamorfoze către alb - o transformare a interiorului care ne amintește de Merzbau ansamblul constructivist al lui Kurt Schwitters.
Multe din lucrările Getei Brătescu pornesc de la ideea de artificiu. Pentru ea, conceptul este de o importanță centrală în înțelegerea artei și a creativității în general. Multe din lucrările ei surprind artificialitatea lor inerentă, captând mișcarea tranzitorie de la natură la cultură.
Geta Brătescu este prinsă într-o mișcare contradictorie, dezvoltând artificialitatea și admițând în acelasi timp inevitabilitatea ei. Revelatoare în acest sens sunt obiectele cu chipul ei ca o mască, accentuând sau diminuând prezența artificiului. Înalte exemple, trăsături ale chipului ei sunt combinate cu materiale din viața cotidiană, construind obiecte compozite sau colaje care sunt asamblate de multe ori cu umor, căutând participarea privitorului. Ca în alte rânduri, artista trece de la seriozitate la umor, de la gravitate la fantezie nonșalantă și capriciu, de la rigoare conceptuală la inventivitate de neoprit. (Arta Getei Brătescu, text de Magda Radu, Ateliere de artiști din București p.11,Ed.Noimediaprint )