Prudență, reglementare și transparență:

Presiunea obligațiilor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon remodelează peisajul energetic și determină companiile să-și reevalueze strategiile prin prioritizarea sustenabilității, iar liderii companiilor din sectorul energetic sunt tot mai conștienți de necesitatea investițiilor în active care să contribuie la tranziția energetică fără a compromite securitatea, fiabilitatea sau accesibilitatea energetică. Iată două dintre cele mai importante concluzii ale celui mai recent studiu realizat de KPMG, ”Perspectiva investițiilor în tranziția energetică”, efectuat pe un eșantion de 1.400 de directori executivi din 36 de țări și 11 sectoare energetice. 

Raportul KPMG arată că, în ultimii doi ani, 65% dintre respondenții din domeniul energiei au raportat investiții în eficiență energetică, inclusiv electrificare. Se estimează că dublarea ratei globale de investiții în eficientizare - prin îmbunătățirea proceselor industriale, electrificare, izolarea clădirilor, ar putea reduce costurile energetice cu o treime și ar aduce 50% din rata globală de reducere a emisiilor de CO2 până în 2030. Multe strategii de eficientizare sunt, de asemenea, facilitate de digitalizare, care poate sprijini utilizarea automatizării inteligente pentru a gestiona consumul de energie și a optimiza sistemele.

Alte domenii semnificative de investiții includ energia regenerabilă și cu emisii scăzute de carbon (55%) și stocarea energiei și infrastructura rețelei (54%), mai arată studiul. Din nou, aceste categorii acoperă mai multe metode și tehnologii, iar companiile energetice par să fie conștiente de necesitatea de a valorifica mai multe oportunități în paralel.

Tranziția energetică nu poate fie obținută cu o singură tehnologie. De la energie regenerabilă la nucleară, de la biocombustibili la captarea carbonului, toate soluțiile vor contribui la acest obiectiv. Adevărata provocare este, însă, asigurarea investițiilor necesare pentru a transforma țintele de decarbonizare în realitate.

Natura diversificată a investițiilor în tranziția energetică – și faptul că 82% din energia mondială provine în prezent din combustibili fosili – subliniază necesitatea unei abordări pragmatice. De altfel, conform studiului KPMG, proiectele de energie regenerabilă se extind rapid, dar companiile diminuează emisiile și prin trecerea de la cărbune la gaz sau prin reducerea emisiilor de metan, care contribuie semnificativ la gazele cu efect de seră în timpul extracției de petrol și gaze. Metanul este un super poluant, cu un efect potențial de încălzire globală de peste 80 de ori mai mare decât CO2 pe o perioadă de 20 de ani. 

O majoritate puternică (68%) dintre respondenții din industria energetică consideră că politica guvernamentală este esențială pentru profitabilitatea investițiilor în activele de tranziție energetică. Conformarea este cea mai puternică forță care stimulează investițiile în tranziția energetică și o proporție semnificativă dintre respondenți (67%) consideră, de asemenea, că un sistem eficient de taxe pe carbon ar putea face o regiune/țară mai atractivă pentru investițiile în activele de tranziție energetică. Cu toate acestea, există și opinii care evidențiază barierele politice. De exemplu, 58% spun că politica guvernamentală legată de tranziția energetică creează complicații sau riscuri inutile, iar 56% spun că politica este prea lentă pentru a se adapta la nevoile pieței. În plus, riscurile de reglementare sau politice sunt, de asemenea, citate ca fiind cea mai mare barieră în calea investițiilor în tranziția energetică.

Strategiile companiilor trebuie să se alinieze cu politicile naționale și sectoriale. Finanțarea publică este adesea o componentă cheie, angajând consiliile de administrație, legiuitorii și autoritățile de reglementare într-o cauză comună. Finanțarea mixtă – combinând capitalul public și privat – este esențială pentru a reduce riscul investițiilor energetice și pentru a mobiliza trilioanele necesare pentru a accelera tranziția energetică globală. Dar este important ca toate aceste investiții să fie aliniate cu planuri de tranziție clare, standarde de măsurare solide și raportări transparente pentru a asigura responsabilitatea și impactul real. 

Tranziția energetică prezintă atât provocări, cât și oportunități pentru companii. Provocările includ costurile ridicate ale noilor tehnologii, reglementările inadecvate sau prohibitive și timpii lungi de dezvoltare. Cu toate acestea, companiile sunt optimiste cu privire la potențialul noilor tehnologii, cum ar fi captarea carbonului, hidrogenul verde sau reactoarele modulare mici. Liderii din sector anticipează că, în următorii doi ani, energia regenerabilă (și cu emisii scăzute de carbon) să fie cel mai atractiv tip de activ de tranziție energetică, urmată de eficiența energetică (inclusiv electrificarea), transportul și infrastructura aferentă, precum și stocarea energiei (și infrastructura rețelei). Tehnologiile emergente de astăzi ar putea deveni semnificativ mai importante în următorul deceniu. Doar că domenii precum captarea carbonului, hidrogenul verde, combustibilii sintetici, reactoarele modulare mici și energia geotermală, ce oferă beneficii convingătoare, se confruntă cu obstacole semnificative, inclusiv costuri ridicate, reglementări inadecvate sau prohibitive și timpi lungi de dezvoltare. 

Analiza KPMG indică  trei direcții esențiale pentru liderii din sectorul energiei: asigurarea aspectelor fundamentale ale afacerii, colaborarea cu autoritățile în procesul de reglementare și consolidarea încrederii, prin acțiuni precum:

• Modelare financiară riguroasă: Companiile ar trebui să efectueze modelări financiare detaliate pentru a se asigura că investițiile în energii regenerabile sunt viabile din punct de vedere economic.
• Strategii hibride: Integrarea energiilor regenerabile cu activele existente poate asigura stabilitatea financiară pe durata tranziției.
• Implicare în reglementare: Companiile trebuie să colaboreze cu factorii de decizie politică pentru a avea ocazia să își pledeze cauza, pentru a obține reglementări eficiente și pragmatice, care să sprijine tranziția energetică.
• Transparență și comunicare: Construirea încrederii investitorilor și a publicului necesită o comunicare transparentă și deschisă despre progresele și provocările tranziției energetice.