Deși declarată prioritate națională, activitatea de cercetare-dezvoltare a fost, în ultimul timp, sub semnul impredictibilității, inclusiv în ceea ce privește aspectele fiscale. Astfel, începând cu ianuarie 2024, Codul Fiscal limita accesul la deducerile pentru activitățile de R&D pentru companiile care datorau impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA). Soluția a venit de-abia pe finalul anului trecut, restabilind accesul la avantajele fiscale pentru toate companiile active în domeniul R&D. Introducerea impozitului minim global (Pillar Two) dezavantajează momentan utilizarea acestor facilități, însă există discuții avansate cu reprezentanții statului pentru a îmbunătăți semnificativ situația nefavorabilă actuală. În plus, 2025 aduce și el o modificare: eliminarea scutirilor pe salariile angajaților din IT, începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2025. Așadar, scutirea la nivel individual pentru R&D rămâne singura facilitate la nivel de angajat în vigoare în anul 2025, evident pentru companiile ce îndeplinesc anumite criterii. Ce ar trebui să știe companiile?
În contextul nevoii constante de inovare și de întărire a competitivității europene, România a adoptat măsuri legislative inclusiv pe parte fiscală care să sprijine investițiile în cercetare-dezvoltare. În ultimul an, însă, au existat și provocări pentru mediul de afaceri.
Astfel, de la 1 ianuarie 2024, contribuabilii care au devenit plătitori de impozit minim pe cifra de afaceri (IMCA) în loc de impozit pe profit, s-au confruntat cu imposibilitatea de a beneficia de deducerea fiscală pentru activitățile de cercetare-dezvoltare. Această schimbare a generat îngrijorări în rândul mediului de afaceri, deoarece limita accesul companiilor la un stimulent esențial pentru astfel de investiții.
Rezolvarea a venit odată cu publicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 115/2024 la final de septembrie 2024 și a reprezentat un pas important în corectarea diferențierilor și în restabilirea echilibrului fiscal pentru companiile active în domeniul cercetării-dezvoltării. Potrivit acesteia, plătitorii de IMCA puteau scădea din acest impozit valoarea obținută prin aplicarea cotei de 16% asupra cuantumului deducerii suplimentare de 50% din cheltuielile eligibile de cercetare-dezvoltare. Concret, este similar unui credit fiscal de 8% din cheltuielie de cercetare-dezvoltare eligibile. Astfel, măsura restabilea o parte dintre avantajele fiscale pentru companiile active în domeniul cercetării și dezvoltării, consolidând poziția României ca destinație atractivă pentru investiții.
Impozitul minim global – o altă provocare
Totodată, deși România oferă stimulente fiscale substanțiale pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, precum deduceri suplimentare și scutiri de impozit pe venit pentru cercetători, în contextul introducerii legislației privind Pillar Two, și deci a obligativității grupurilor mari de a menține o cotă minimă efectivă de impozitare globală de 15%, facilitatea, așa cum este concepută la acest moment, ar putea conduce la reducerea impozitului pe profit plătit de companii, scăzând astfel cota efectivă de impozitare potențial chiar sub nivelul menționat mai sus. Așadar, dacă cota efectivă de impozitare pentru o companie multinațională scade sub 15% printre altele, ca urmare a aplicării acestor facilități, entitățile din România ale unui grup ar putea plăti un impozit suplimentar (top-up tax) ca urmare a scăderii cotei efective de impozitare sub pragul de 15%, efectul benefic al facilităților fiscale oferite în România pentru scopuri de impozit pe profit și venit fiind astfel diminuat. Prin urmare, deși comparația nu este directă, există posibilitatea ca unele grupuri de companii să reconsidere investițiile în România, în cazul în care stimulentele fiscale nu le vor mai asigura un avantaj competitiv clar din perspectiva Pillar Two. Astfel, impactul Pillar Two asupra facilităților fiscale din România depinde de modul în care legislația relevantă este adaptată pentru a rămâne atractivă dar și conformă cu noile reguli ce decurg din noua legislație. Dacă stimulentele fiscale vor fi reproiectate și adoptate legislativ așa cum a fost cazul și altor jurisdicții la nivel global, precum Irlanda sau Ungaria, România poate continua să atragă investiții semnificative în cercetare-dezvoltare, chiar și în acest context fiscal global mai strict.
România s-a impus în ultimii ani ca una dintre destinațiile preferate pentru astfel de investiții, datorită unui mix atractiv de factori precum forța de muncă bine pregătită, costurile încă competitive, dar și facilitățile fiscale dedicate. Printre cele mai importante măsuri care au sprijinit această ascensiune se numără scutirea de impozit pe venit pentru angajații din IT precum și posibilitatea ca aceștia să opteze cu privire la plata contribuției la Pilonul II de Pensii. Aceste facilități nu doar că au atras companii internaționale și au stimulat creșterea firmelor locale, dar au și contribuit la dezvoltarea unui ecosistem IT dinamic, care sprijină inovația și transformarea digitală.
Însă, începând cu veniturile lunii ianuarie 2025, și angajații din IT vor datora taxe salariale integrale. Doar că, în cazul în care companiile de IT își vor canaliza eforturile și se vor dedica într-o proporție mai mare activității de inovare, cercetare și dezvoltare - zona inteligenței artificiale îmbinată cu calculul cuantic, de pildă, sau chiar dezvoltarea de solutii informatice inovatoare, atunci vor putea apela la aplicarea scutirii la nivel individual pentru salariații implicați în activități R&D.
Cu alte cuvinte, companiile care vor ști să gestioneze activitățile astfel încât să poată aplica facilitatea fiscală dedicată activităților de cercetare-dezvoltare în condițiile îndeplinirii criteriilor menționate de lege, ar putea să își mențină nivelul salariilor neafectat, deci își vor păstra atractivitatea.
Ce facilități fiscale R&D sunt în vigoare
La acest moment, companiile care desfășoară activitate de R&D beneficiază de:
- Deducerea suplimentară de 50%: Cheltuielile eligibile pentru cercetare-dezvoltare beneficiază de o deducere suplimentară de 50% la calculul impozitului pe profit, pe lângă deducerea standard.
- Scutirea de impozit pe venit pentru angajații care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare, oferind un stimulent direct pentru atragerea forței de muncă în acest domeniu.
Orientarea spre facilități fiscale dedicate activităților de cercetare-dezvoltare reprezintă o oportunitate pentru angajatori, dar și pentru România de a-și consolida poziția pe piața europeană a tehnologiei. Acest tip de tranziție ar putea oferi companiilor un stimulent semnificativ pentru a investi în proiecte inovatoare, înlocuind beneficiile oferite prin scutirea de impozit pe venit pentru angajații din domeniul IT, în cazul în care condițiile menționate de legislația în vigoare pentru aplicarea facilităților fiscale pentru cercetare-dezvoltare sunt îndeplinite. În plus, o astfel de măsură ar încuraja companiile cel puțin să analizeze dacă activitățile întreprinse se extind cumva dincolo de dezvoltarea software-ului standard către inițiative de cercetare și inovație cu valoare adăugată ridicată.
Aplicarea facilităților fiscale pentru cercetare-dezvoltare ar putea crea un mediu favorabil pentru continuarea atragerii de investiții în sectoare emergente, cum ar fi inteligența artificială, blockchain-ul, securitatea cibernetică sau biotehnologia, contribuind astfel la diversificarea economiei tehnologice din România. În plus, acest tip de sprijin fiscal ar stimula colaborările dintre companii, universități și centrele de cercetare, generând soluții tehnologice avansate și creând noi oportunități de dezvoltare pentru profesioniștii din IT.
Un alt avantaj al tranziției către facilitățile de cercetare-dezvoltare este alinierea la tendințele internaționale, în care inovația este văzută drept principalul motor de creștere economică pe termen lung. O astfel de măsură ar permite României să își mențină relevanța pe piețele globale și să atragă investitori interesați de proiecte cu impact semnificativ în domenii importante.
În concluzie, companiile care vor ști să gestioneze cel mai bine activitățile de R&D și facilitățile pentru cercetare-dezvoltare vor fi cele care își vor păstra avantajul competitiv.
