Proiect Pilot Monitorizare pe Orizontală pentru marii contribuabili

În data de 4 ianuarie 2024, Președintele Agenției Naționale de Adminstrare Fiscală a emis Ordinul nr. 11/2024 pentru implementarea Proiectului Pilot Monitorizare pe Orizontală pentru marii contribuabili. Scopul introducerii acestui program pilot este de a elabora și testa aplicarea conceptului de monitorizare pe orizontală. Monitorizarea pe orizontală vizează creștererea gradului de conformare voluntară a contribuabililor pe baza unei noi abordări a relației între marii  contribuabili și administrația fiscală.  

Ca și scurt istoric, merită menționat că Australia a fost primul stat care a implementat în anul 2001 un program de monitorizare pe orizontală. Până în anul 2008, au urmat alte câteva țări, printre care Africa de Sud, Singapore, SUA, Marea Britanie și Olanda, care au adoptat mecanisme similare de monitorizare pe orizontală a contribuabililor. Conceptul presupune o verificare în timp real a contribuabililor cu privire la modul de calcul și plată a taxelor și impozitelor datorate statului. Totodată, acest cadru se bazează pe o colaborare și comunicare continuă între autoritățile fiscale și contribuabili, cu condiția ca contribuabilii să aibă implementate proceduri și politici interne de gestionare a aspectelor fiscale.

Ca urnare a experiențelor reușite din țările mai sus menționate, OECD a publicat în anul 2008 un raport (”The Study into the Role of Tax Intermediaries”) prin care a încurajat autoritățile fiscale să elaboreze relații bazate pe cooperare și încredere reciprocă cu marii contribuabili în vederea unei gestionări mai eficiente a resurselor către societățile cu risc fiscal ridicat. Ulterior, OECD a mai publicat un alt raport în anul 2013 (”OECD A Framework: From Enhanced Relationship to Co-operative Compliance”) în care a prezentat rezultatele implementării acestor programe de monitorizare pe orizontală în anumite jurisdicții, prezentând totodată și cadrul general precum si principiile pe care astfel de programe ar trebui să se bazeze.

La nivelul Olandei, până în anul 2015 aproximativ 2.000 de mari contribuabili au încheiat acorduri cu autoritățile fiscale privind monitorizarea pe orizontală. În cazul contribuabililor mici și mijlocii, autoritățile fiscale olandeze au implementat monitorizarea pe orizontală prin intermediul furnizorilor de servicii fiscale.

Mai exact, pentru contribuabilii mici si mijlocii, modelul olandez presupune încheierea unor acorduri între autoritățile fiscale și furnizorii de servicii fiscale autorizați prin care cei din urmă își pot înrola clienții în programul de monitorizare pe orizontală, în condițiile în care întocmesc sau revizuiesc declarațiile fiscale ale clienților. Cu alte cuvinte, modelul olandez presupune în cazul contribuabilii mici si mijlocii, o relație de transparența și încredere pe axa fisc – contribuabili – prestatori de servicii fiscale, în care cei din urmă sunt responsabili pentru corecta declarare și plată a obligațiilor fiscale de către clienții care optează pentru înrolarea în acest sistem.

Acest mecanism, facilitează autorităților fiscale exercitarea funcției de control fiscal prin sondaj, deci la o scară mult mai redusă care permite astfel eficientizarea resurselor și concentarea pe zonele de risc fiscal ridicat. Se pare că peste 100.000 de contribuabili mici si mijlocii din Olanda participă la acest program de monitorizare pe orizontală.

Un astfel de mecanism de monitorizare a contribuabililor se va testa și în România prin acest proiect pilot, care pare că replică modelul austriac implementat în perioada 2011-2016. Programul pilot privind monitorizarea pe orizontală va funcționa în perioada aprilie 2024 – martie 2028. 

ANAF a transmis în luna ianuarie invitații de participare voluntară către aproximativ 100 de companii, iar dintre companiile care au raspuns afirmativ invitației, ANAF a selectat cinci dintre acestea pentru a intra treptat în acest proiect pilot. Astfel, începând cu luna aprilie 2024, prima companie selectată va aplica programul de monitorizare pe orizontală, iar ulterior, la fiecare 6 luni, câte o companie din cele selectate se va alătura programului pilot.

Criteriile de eligibilitate avute în vedere la selectarea companiilor către care au fost transmise invitațiile de participare sunt următoarele:

• să nu exercite activități economice de intermediere financiară și asigurări;
• să dețină un sistem de proceduri de control intern cu privire la stabilirea și declararea impozitelor și taxelor datorate la Bugetul de Stat;
• să aibă un comportament fiscal adecvat;
• să nu facă parte dintr-un grup fiscal și să nu aibă o activitate economică complexă.

• Programul va presupune o interacțiune constantă între autoritățile fiscale și contribuabili, precum și efectuarea unui control fiscal trimestrial. Se va efectua și o inspecție fiscală ce vizează perioada anterioară intrării în Programul Pilot;
• Se va stabili câte o persoană de contact din partea contribuabilului, respectiv din partea organului fiscal pentru toată perioada desfășurării programului pilot. Obiectivul urmărit îl reprezintă rezolvarea problemelor fiscale în timp real pentru a îmbunătăți conformarea fiscală;
• Părțile vor încheia un Acord voluntar care va formaliza colaborarea în cadrul acestui program. Contribuabilul și organul fiscal central competent vor stabili de comun acord tranzacțiile fiscale riscante, inclusiv pragurile de semnificație relevante aplicabile, precum și eventualele excepții aferente pragului de semnificație;
• Părțile vor colabora periodic în vederea identificării și soluționării problemelor fiscale;
• Proiectul pilot vizează obligații fiscale aferente impozitului pe profit și taxei pe valoare adăugată;
• Contribuabilii care participă la acest program pilot pot ieși oricând, fie la cererea acestora, fie la inițiativa organului fiscal central competent, în cazul neîndeplinirii angajamentelor din Acordul Voluntar.

Deși mecanismul de monitorizare pe orizontală așa cum este implementat în acest proiect pilot prezintă o serie de necunoscute (cum ar fi: modalitatea de stabilire a tranzacțiilor cu risc fiscal, nivelul pragului de semnificație aplicabil, ce se întâmplă în cazul unei inspecții fiscale ulterioare desfașurată în afara cadrului acestui program), considerăm foarte util demersul de a se implementa un cadru care permite companiilor să aibă o relație directă și constantă cu autoritățile fiscale, care să ofere mai multă predictibilitate și certitudine cu privire la taxele și impozitele datorate.

Este foarte important însă de menționat că viabilitatea acestui nou tip de relație dintre ANAF și contribuabili depinde în mod esențial de definirea și implementarea la nivelul companiilor a politicilor de control intern privind gestionarea cu diligență a aspectelor fiscale, așa cum arată și experiența jurisdicțiilor care au implementat programe similare. Așa cum a demonstrat și modelul olandez, poate cel mai de succes model de monitorizare pe orizontală implementat, colaborarea cu un furnizor de servicii fiscale reprezintă atât un instrument foarte important pentru stabilirea unor politici și procese interne menite să asigure conformarea fiscală dar și un motiv de încredere pentru autoritățile fiscale.

De altfel, existența unor astfel de instrumente de management al riscului fiscal implementate la nivelul contribuabililor reprezintă și o condiție de admitere în acest cadru de relaționare cu autoritățile fiscale, condiție stabilită chiar de ghidul OECD și implementată ca atare în toate jurisdicțiile care aplică într-o formă sau alta modelul de monitorizare pe orizontală.