Valul modificărilor fiscale importante lovește, deși suntem de-abia la începutul lui 2024: creșterea unor impozite și taxe, anularea unor facilități fiscale sau limitarea beneficiilor pentru angajații din IT, pentru a numi doar câteva dintre schimbări. Dar cum schimbările aduc și oportunități, anul 2024 pare a fi un moment foarte potrivit pentru a apela la acele facilități încă neexploatate, cum sunt cele din domeniul cercetării și dezvoltării, foarte des trecute cu vederea, dar care pot contribui la reducerea sarcinii fiscale a companiilor.
Ce facilități fiscale pentru cercetare-dezvoltare oferă România?
Încă din anul 2009, companiile românești care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare pot fi eligibile să beneficieze de stimulente fiscale. Acestea includ: deducerea suplimentară în proporție de 50% a cheltuielilor aferente activităților de cercetare-dezvoltare la calculul impozitului pe profit, scutirea de la plata impozitului pe veniturile salariale pentru angajații implicați în astfel de proiecte, și scutirea de impozit pe profit în primii 10 ani de activitate pentru companiile care desfășoară exclusiv activități de cercetare-dezvoltare și inovare. Din păcate, însă, în lipsa unor norme de aplicare, această a treia facilitate, în vigoare începând cu ianuarie 2017, rămâne neutilizată.
Prima facilitate menționată se poate translata, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, într-o reducere a impozitului pe profit efectiv datorat cu 8% din valoarea respectivelor cheltuieli de cercetare-dezvoltare. Prin urmare, o companie care investește 100.000 euro în activități de cercetare-dezvoltare, poate să își reducă impozitul pe profit cu 8.000 euro, iar angajații ce desfășoară aceste activități sunt scutiți de plata impozitului pe venit. În Polonia însă, reducerea din impozitul pe profit ajunge și până la 38% comparativ cu nivelul de 8% din România, adică peste o treime din valoarea costurilor, dacă ţinem cont de faptul că acolo procentele de deducere sunt de până la patru ori mai mari decât în România (ajungând până la 200%, față de 50% în România). Deși cota de impunere în Polonia este de 19% (comparativ cu 16% în România), sumele aferente activităților de cercetare-dezvoltare ce pot fi deduse în această țară sunt mai mari, având în vedere cotele de deducere suplimentară care au crescut constant de-a lungul anilor de la 30%, la 50%, apoi 100% şi, mai nou, în cazul cheltuielilor cu salariile personalului, chiar 200%, în timp ce în România cota de deducere suplimentară a crescut o singură dată, de la 20% la 50%. În aceste condiţii, Polonia a reusit sa stimuleze semnificativ investiţiile în zona de cercetare-dezvoltare: dacă în anul 2005 sau 2006, conform unui studiu al Comisiei Europene, mai puţin de 30 de companii aplicau în Polonia pentru facilităţile pentru cercetare-dezvoltare oferite la acel moment, în anul 2021 peste 2000 de companii au aplicat efectiv facilităţile fiscale oferite de statul polon.
Ce reprezintă o activitate de cercetare-dezvoltare?Condiții.
Pentru a putea să beneficieze de facilitățile fiscale pentru cercetare-dezvoltare, companiile românesți trebuie să desfășoare activități ce se încadrează în categoriile de cercetare aplicativă și/sau dezvoltare experimentală, așa cum sunt acestea definite de legislația națională, și să îndeplinească cumulativ criteriile menționate în cadrul Manualului Frascati. Acest ghid al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru colectarea și raportarea datelor privind cercetarea și dezvoltarea experimentală reprezintă metodologia internațională recunoscută pentru colectarea datelor privind cercetarea-dezvoltarea, inclusiv partea de definiții ale conceptelor de bază în acest domeniu. Astfel, pentru a fi încadrată ca cercetaredezvoltare, o activitate trebuie să satisfacă cinci criterii, sistematizate pe scurt prin următoarele atribute: noutate, creativitate, caracter sistematic, incertitudine, caracterul transferabil și/sau reproductibil.
Cum funcționează facilitățile de cercetare-dezvoltare în practică, în România?
Potrivit ultimului studiu publicat de KPMG în România pe această tematică (Studiu RD_2.11 (kpmg.com)), țara noastră ocupa ultima poziție în Uniunea Europeană în ceea ce privește valoarea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare ca procent raportat la PIB, poziție ce s-a menținut, din păcate, și în anul 2023. Aplicarea facilităților fiscale ar putea stimula efervescența activităților de cercetare-dezvoltare la nivel național (așa cum s-a întâmplat în cazul exemplului de succes al Poloniei prezentat mai sus) și prin urmare, ar putea îmbunătăți statisticile pentru 2024, în sensul creșterii ponderii cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, ajutându-ne să avansăm în clasamentul menționat mai sus.
Pentru a înțelege procesul de luare a deciziei de a utiliza sau nu aceste stimulente de catre companii, în cadrul studiului KPMG în România au fost chestionate companii care au relevat faptul că peste 70% dintre acestea își doreau să utilizeze stimulentele fiscale și beneficiile aferente activităților de cercetare-dezvoltare, dacă legislația ce le guvernează ar fi fost mai clară. În plus, principalele impedimente identificate în trecut de companiile care, totuși, au aplicat, se refereau la posibile contestări ale aplicării facilităților în eventualitatea unei inspecții fiscale – 20% dintre respondenți, dificultăți în a obține certificarea unui expert din cadrul Registrului de Experți pentru certificarea/ expertizarea activității de cercetare-dezvoltare – 13% sau alte neclarități legislative – 13%.
Aceste aspecte au fost parțial rezolvate având în vedere faptul că la începutul anului 2023, legislația a adus parte din clarificările așteptate. Astfel, printre altele, procedura de certificare a activităților de cercetare-dezvoltare a fost modificată, legiuitorul dorind să vină în sprijinul contribuabililor, oferind un cadru mult mai organizat și cu un nivel ridicat de confort în cazul unei inspecții fiscale. De asemenea, prin constituirea unui nou Registru al experților, s-a intenționat crearea unui cadru mai transparent, mai obiectiv și predictibil pentru investițiile private în cercetare-dezvoltare.
Prin urmare, având în vedere aceste modificări și modul în care acestea au funcționat în anul 2023, putem spune că s-au făcut anumiți pași, prin care s-a dorit întocmai contracararea unora din problemele ridicate de contribuabili. Pe de altă parte, însă, având în vedere volumul documentației ce trebuie completată/depusă pentru a obține certificarea proiectelor, acest proces poate deveni totodată unul anevoios, dar și costisitor pentru contribuabili.
De salutat este și faptul că, în cadrul Strategiei fiscal-bugetare pentru perioada 2024 – 2026, Guvernul României admite faptul că încă există loc pentru îmbunătățiri privind stimulentele fiscale de cercetare-dezvoltare, menționând faptul că se are în vedere implementarea de măsuri fiscale ce implică simplificarea stimulentului fiscal pentru cercetare–dezvoltare pentru a contribui la promovarea şi păstrarea unei creşteri economice sustenabile.
Ce alte aspecte ar mai trebui avute în vedere?
Limitările impuse asupra facilității fiscale privind scutirea de impozitul pe veniturile angajaților ce desfășoară activități software, companiile care activează în acest sector ar putea avea în vedere, într-o primă instanță, cel puțin analizarea cu atenție a posibilității încadrării în vederea aplicării stimulentelor fiscale asociate activităților de cercetare-dezvoltare. Chiar Manualul Frascati, menționat mai sus, oferă exemple relevante și specifice, cuprinzând condițiile în care anumite activități din industria software se pot încadra între activitățile de cercetare-dezvoltare.
De asemenea, foarte important, angajatorii trebuie sa ia în considerare și faptul că scutirea de impozit pe venit pentru angajații implicați în proiecte de cercetare-dezvoltare și inovare este reglementată prin lege ca un drept al angajaților respectivi. Bineînțeles, respectând criteriile legale de aplicare, atât la nivelul individului, cât și al angajatorului. Astfel, angajatorul nu poate invoca aspecte legate de efortul administrativ necesar pentru aplicarea facilității, drept justificare pentru neaplicarea ei. Chiar practica instanțelor de judecată, care apreciază că inacțiunea angajatorului cu privire la îndeplinirea cerințelor impuse de legislație pentru aplicarea scutirii de impozit (e.g. neintocmirea pontajelor sau a statelor de plată separate pe proiect, lipsa evidențierii separate a cheltuielilor salariale preconizate în bugetul de proiect) nu poate constitui un temei suficient pentru refuzul aplicării facilității fiscale, în condițiile în care restul criteriilor de aplicare, mai ales cele referitoare la natura activităților și proiectelor realizate, sunt îndeplinite.
