Contractele de achiziție de energie (PPA) - considerații complexe pentru cumpărător

Criza energetică din 2021-2022, precum și consolidarea strategiilor de sustenabilitate, au adus și în atenția companiilor din România contractele de achiziție de energie - cunoscute în sector sub denumirea de Power Purchase Agreements (“PPA”).

În timp ce istoric PPA-urile erau un subiect de interes pentru producătorii și furnizorii de energie (comercianții cu amănuntul/ retailerii), observăm din ce în ce mai frecvent și în România un interes crescut pentru PPA-uri din partea consumatorilor mari de energie, atât ca parte a strategiei lor de sustenabilitate/ ESG, cât și pentru a-și asigura predictibilitatea prețurilor energiei electrice pe o perioadă mai lungă de timp.

Companiile care urmăresc să își asigure cantități mari de energie cu emisii reduse de carbon sau din surse regenerabile descoperă că PPA-urile pot fi pârghia cea mai rapidă, credibilă și competitivă pentru a-și îndeplini strategia de decarbonizare - oferind stabilitate a prețurilor și aprovizionare pe termen lung cu energie electrică verde. Pe măsură ce energia regenerabilă continuă să devină mai competitivă din punct de vedere al costului investiției în raport cu sursele convenționale de energie, acest lucru stimulează creșterea pieței contractelor PPA, permițând cumpărătorilor să se protejeze eficient împotriva volatilității prețului energiei. PPA-urile pot crea o situație de câștig-câștig. Vânzătorilor le place că pot adapta contractul și produsul PPA la nevoile specifice ale clienților, favorizând relații pe termen lung cu clienții. PPA-urile permit, de asemenea, vânzătorilor să investească în noi capacități de producție de energie regenerabilă datorită siguranței pe termen lung a veniturilor pe care o oferă un PPA. Clienților le place faptul că PPA-urile nu numai că permit acces facil la energia verde, ci și că le permit să își urmărească aprovizionarea cu energie până la o anumită sursă sau activ, creând transparență și credibilitate demersului lor către un net zero.

Negocierea și încheierea unui PPA poate fi un proces dificil, iar unul dintre cele mai dificile aspecte este înțelegerea și evaluarea impactului asupra raportărilor financiare și explicarea acestui impact departamentelor interne implicate în proces. Astfel, colaborarea dintre departamentele de achiziții, de sustenabilitate și financiar-contabil pentru înțelegerea contractelor va fi esențială pentru a determina impactul asupra organizației. De aceea, recomandăm ca profesioniștii contabili să fie consultați timpuriu în procesul de negociere a PPA-urilor pentru a evita consecințe neprevăzute asupra raportărilor financiare.

Acest articol își propune să adreseze unele dintre principalele considerații contabile ale PPA-urilor din punct de verede al Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), din perspectiva cumpărătorilor.

Contabilizarea PPA-urilor de către cumpărător în baza IFRS poate fi foarte complexă. În funcție de circumstanțe, PPA-urile pot fi contracte cu executare (IAS 37), contracte de leasing (IFRS 16) sau instrumente financiare derivate (IFRS 9).

Un PPA este un contract pe termen lung între un producător de energie electrică și un client, care poate fi un retailer de energie sau o companie privată. PPA-urile se încheie, de regulă, pe termen lung, în care cumpărătorul cumpără energie la un preț negociat. Astfel de acorduri joacă un rol cheie în finanțarea producătorilor independenți de energie electrică, în special producătorii de energie regenerabilă, cum ar fi fermele solare sau parcurile eoliene.

Contractele PPA pot fi, fie pentru o cantitate predefinită de energie electrică, fie pentru o anumită proporție din producție sau pentru toată producția unei centrale electrice (de exemplu, un parc solar sau eolian). Prețul poate fi o sumă fixă pe kilowatt-oră sau prețuri variabile, de obicei în funcție de fluctuațiile prețului energiei pe piață.

În afară de contractele PPA cu livrare, există și contracte PPA fără livrare, denumite și PPA-uri virtuale sau sintetice sau financiare. Aceste contracte se încheie între un producător de energie electrică și un client (de exemplu, retailer sau companie privată), pentru o cantitate noțională de energie electrică și pentru plata diferenței dintre un preț fix agreat în contract și un preț variabil (de obicei prețul pieței). PPA-urile fără livrare sunt adesea folosite ca acoperire împotriva fluctuațiilor prețului energiei, deoarece producătorul dorește stabilitate și predictibilitate în prețul de vânzare/ venituri pentru a face proiectul atractiv obținerii de finanțare, iar clientul își dorește stabilitate și predictibilitate în prețul de achizitie a energiei, adică în costuri. În unele țări, aceste PPA-uri virtuale sunt cuplate cu vânzare fizică de certificate/ credite verzi.

De asemenea, un PPA poate fi și un aranjament în care un dezvoltator instalează, deține și operează un sistem energetic (de exemplu, panouri solare) pe proprietatea unui client (on-site PPA). Clientul cumpără energia electrică produsă de instalația electrică pentru o perioadă predeterminată de timp. Un astfel de PPA permite clientului să primească energie electrică stabilă și, adesea, la preț redus, fără costuri inițiale, permițând, de asemenea, proprietarului activului să beneficieze de stimulente fiscale și să primească venituri din vânzarea de energie electrică. Și aceste tipuri de aranjamente au început să fie în atenția marilor consumatori industriali din România.

Contabilizarea PPA-urilor de către cumpărător în baza IFRS poate fi foarte complexă și necesită analize contabile dificile, putând genera implicații contabile diverse pentru cumpărător, de la contabilizarea contractului ca și leasing, în baza IFRS 16, până la contabilizare ca instrument financiar derivat în baza IFRS 9.

În general, PPA-urile fără livrare sunt contabilizate ca instrumente financiare derivate – la valoare justă, în baza IFRS 9. Complexitatea, în acest caz, rezultă din evaluarea acestor contracte la valoare justă, ceea ce implică raționamente și estimări în ceea ce privește determinarea valorii juste a acestor contracte la fiecare dată de raportare. De regulă, aceste contracte sunt contabilizate la valoare justă prin contul de profit și pierdere, putând astfel să genereze volatilitate în profiturile companiilor și rezultate care pot diferi de estimările inițiale, având în vedere durata lungă a acestor contracte.

În cazul PPA-urlor cu livrare, analiza contabilă este mai detaliată și mai complexă, putând genera contabilizări diferite, fie contract executoriu (IAS 37), leasing (IFRS 16) sau instrument financiar derivat (IFRS 9).

Un PPA este sau conține un leasing dacă se îndeplinsc 3 condiții, și anume: 1) activul este identificat (implicit sau explicit); 2) clientul/cumpărătorul trebuie să aibă dreptul de a obține, în esență, toate beneficiile economice în urma utilizării activului pe parcursul perioadei de utilizare; și 3) clientul/cumpărătorul are dreptul de a dispune cu privire la utilizarea activului pe parcursul perioadei de utilizare. Paragraful B31 din IFRS 16 oferă o diagramă pe care companiile o pot folosi în această evaluare.

Punctăm aici câteva considerații legate de aceste aspecte. Legat de prima condiție, o porțiune din capacitatea unui activ (de exemplu, un procent din producția unei ferme solare sau eoliene) nu este un activ identificat decât dacă reprezintă, în esență, întreaga capacitate a activului. De asemenea, în cazul unor capacități de producție de energie, drepturile de înlocuire a activului sunt puțin probabile.

În ceea ce privește a doua condiție, beneficiile economice din utilizarea activului (de exemplu, un parc solar) includ rezultatele primare și produsele secundare ale activului, adică, atât energia electrică, cât și certificatele verzi, acolo unde acestea există.

Și, în final, în privința celei de-a treia condiții, de regulă, în cazul unui PPA aferent unor capacități de producție regenerabile, deciziile relevante despre modul și scopul în care este utilizat activul sunt predeterminate (paragraful B24 din IFRS 16) – adică, spre exemplu, locația, când, dacă și câtă energie va fi produsă etc., sunt, în general, predeterminate prin proiect. În acest caz, analiza se concentrează pe următoarele: (i) dacă clientul/cumpărătorul are dreptul de a exploata activul (sau de a dispune și determina modul în care alții exploatează activul) pe parcursul perioadei de utilizare, fără ca furnizorul să aibă dreptul de a modifica acele instrucțiuni de exploatare; sau (ii) dacă clientul a proiectat activul (sau anumite aspecte ale activului) într-o manieră care predetermină modul și scopul în care va fi folosit activul pe parcursul perioadei de utilizare. De regulă, furnizorul este cel care exploatează activul, astfel condiția care ramâne de analizat este cea legată de design/proiectare – și anume, implicarea clientului în proiectarea activului – de exemplu, stabilirea de către client a specificațiilor tehnice legate de activ (capacitate, modelul turbinelor sau panourilor solare), locație, planul de amplasament.

Dacă nu se îndeplinește cel puțin una dintre cele trei condiții, atunci contractul nu este sau nu conține un leasing, următoarea analiză fiind cea referitoare la „utilizarea proprie” („own use exemption”) prevăzută de IFRS 9 paragrafele 2.4 – 2.6. Un contract PPA intră sub incidența articolului 2.6 din IFRS 9, deoarece este un contract de cumpărare sau vânzare a unui element nefinanciar (energie electrică), iar elementul nefinanciar (energia electrică) care face obiectul contractului se poate converti fără dificultăți în numerar (pe piața centralizată de energie electrică).

În cazul în care cantitatea de energie este achizitionată pentru consumul propriu și consumată în acest scop de către cumpărător/ consumatorul industrial, atunci se poate aplica excepția „utilizare proprie” din IFRS 9, iar contractul este contabilizat ca un contract executoriu conform IAS 37.

În cazul în care cantitatea achiziționată în baza contractului PPA este mai mare decât consumul cumpărătorului (consumatorul industrial cumpărător în cadrul PPA), iar cumpărătorul vinde excesul de energie pe piață, atunci nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea excepției „utilizare proprie” din IFRS 9 pentru acest contract, iar contractul trebuie contabilizat ca un instrument financiar derivat la valoare justă prin contul de profit și pierdere.

___________________________

KPMG is a market leading renewables advisor, providing clients with a wide range of services through our globally integrated team.

Sources

International Financial Reporting Standards, IASB
Insights to IFRS, KPMG
IFRIC Agenda June 2021
Documente publice si interne KPMG
Analize interne KPMG