• Teodora Alecu, Director |
  • Cristina Vasilescu, Director |
  • Ioana Urse, Manager |
2 min read

Comisia Europeană a publicat recent un proiect de Directivă în vederea stabilirii unor reguli comune pentru prețurile de transfer la nivelul Uniunii Europene. În forma actuală a proiectului, odată oficializat, fiecare stat membru va trebui să îl transpună în legislația națională până la finalul anului 2025, cu aplicabilitate din anul următor.

Conform Comunicatului Comisiei Europene: “la nivelul Uniunii Europene, regulile privind prețurile de transfer nu sunt, în prezent, armonizate prin acte legislative [naționale].” Comunicatul precizează faptul că, deși toate statele membre au propriile reglementări privind prețurile de transfer, cu o abordare principial comuna vizavi de respectarea principiului concurente depline, aspecte precum definițiile „persoanelor afiliate” și a noțiunii de „control”, diferă între statele membre. Acestea sunt condiții de bază pentru aplicarea prețurilor de transfer.

În prezent, folosirea unor criterii diferite, precum cel de independență (deținere de capitaluri de 25% sau 50%, etc.)  conduce la probleme precum numeroase litigii fiscale și cazuri de dublă impozitare, precum și costuri ridicate de conformare cu legislația specifică a fiecărei țări.

Ce presupune proiectul?

Comisia Europeană își propune armonizarea normelor privind prețurile de transfer în cadrul UE și asigurarea unei abordări comune a problemelor legate de acestea. Principalele obiective propuse presupun următoarele:

  • stabilirea unui cadru de reguli comune obligatorii pe anumite aspecte legate de prețuri de transfer în cadrul Uniunii Europene, cum ar fi:
    • definiția persoanelor afiliate,
    • ajustări în oglindă care pot fi făcute de Statele Membre în anumite condiții,
    • ajustări compensatorii de final de an și condițiile în care acestea se pot face,
    • metodele de prețuri de transfer, precum și regula celei mai potrivite metode de analiză și analizele de comparabilitate.
  • clarificări ale rolului și statutului Ghidului OECD în materie de prețuri de transfer.

Deși, în teorie, o astfel de armonizare a cadrului legislativ ar trebui să reducă numărul cazurilor de dublă impunere și al disputelor între Statele Membre pe tema prețurilor de transfer, rămâne totuși de văzut cum va implementa fiecare Stat Membru acest set de măsuri, ținând cont și de impactul pe care îl va avea supra bazei impozabile din jurisdicția pe care o reprezintă.