Sistemul Electronic Central de Informații privind Plățile (CESOP) reprezintă un set de reglementări adoptat de Consiliul European în data de 18 februarie 2020, care impune furnizarea de informații privind plățile transfrontaliere de către prestatorii de servicii de plată.
Pe scurt
Prestatorii de servicii de plată care operează în Uniunea Europeană trebuie să supravegheze beneficiarii plăților transfrontaliere și să transmită administrațiilor fiscale ale statelor membre informații despre persoanele care primesc peste 25 de plăți transfrontaliere într-un trimestru. Aceste informații vor fi centralizate într-o bază de date europeană numită Sistemul Electronic Central de Informații privind Plățile (CESOP), unde vor fi stocate, agregate și verificate împreună cu alte baze de date europene.
Noua raportare va intra în vigoare începand cu 1 ianuarie 2024.
Această raportare are ca scop furnizarea către autoritățile fiscale din statele membre a unor instrumente necesare pentru a detecta posibilele fraude în ceea ce privește TVA-ul, inclusiv in comerțul electronic.
Obligația de raportare
Obligația de raportare se aplică numai prestatorilor de servicii de plată care prestează servicii de plată în Uniunea Europeană, dupa cum urmează:
- Instituțiile de credit, care acoperă băncile cu licență deplină stabilite în Europa, precum și sucursalele europene ale instituțiilor de credit care au sediul central în afara UE și care prestează servicii de plată;
- Instituţii emitente de monedă electronică, care acoperă toți prestatorii de servicii de plată care oferă servicii de plată prin intermediul monedelor electronice – e.g. furnizorii de portofele electronice și furnizorii de cupoane / carduri electronice;
- Instituțiile de plată, care sunt o categorie reziduală ce poate acoperi toate societățile care prestează servicii de plată și care nu se încadrează în niciuna dintre celelalte categorii enumerate mai sus;
- Oficiile poștale care efectuează operațiuni de virament care sunt îndreptățite să presteze servicii de plată.
Cu toate că definiția prestatorilor de servicii de plată este destul de largă și acoperă majoritatea serviciilor de plată, aceasta trebuie citită împreună cu normele aplicabile serviciilor de plată în cauză. Într-adevăr, nu toate serviciile de plată intră în sfera de aplicare a obligației de raportare. Ca atare, este posibil ca o entitate să se califice drept prestator de servicii de plată în conformitate cu reglementările CESOP, dar să nu presteze niciunul dintre serviciile de plată menționate.
Serviciile de plată în domeniu
Pe lângă cele patru categorii de prestatori de servicii de plată din domeniile de aplicare, prezentate mai sus, reglementările CESOP limitează, de asemenea, obligația de raportare la serviciile de plată numai la prestatorii de servicii de plată care prestează următoarele servicii:
- Executarea operațiunilor de plată și a transferurilor de fonduri în conturile de plăți;
- Executarea operațiunilor de plată acoperite de o linie de credit;
- Emiterea de instrumente de plată și achiziționarea de operațiuni de plată;
- Remiterea de bani.
Chiar dacă aceste categorii cuprind o multitudine de prestatori de servicii de plată există o serie de excepții, cum ar fi depunerea și retragerea de numerar sau serviciile de inițiere a plăților și furnizarea de servicii de informare cu privire la conturi care nu intră în sfera de aplicare a obligației de raportare, iar lista continuă.
Monitorizarea și declanșarea obligației de raportare
Odată ce toate condițiile prevăzute sunt îndeplinite, o plată intră în domeniul de aplicare a obligației de raportare. Cu toate acestea, ea nu va fi raportată decât dacă sunt îndeplinite cele două condiții suplimentare, mai exact:
- plățile să fie tranfrontaliere și
- numărul acestora să depășească 25 plăti / trimestru către un anumit beneficiar.
Aceste două condiții trebuie să fie verificate și îndeplinite în fiecare trimestru calendaristic astfel încât obligația de raportare să aibă loc.