Reforma fiscalității și a transparenței fiscale a activității companiilor a demarat

Adoptarea impozitului minim global reprezintă, de fapt, doar primul pas dintr-un mai lung proces de reformă a fiscalității companiilor. Astfel, companiile, în special cele cu prezență în mai multe state, trebuie să ia în calcul și potențiale modificări ale regulilor de calculare a bazei de impozitare a profitului, dar și o transparența crescută în raportarea datelor fiscale, ce va atinge un nivel de neconceput până de curând. Astfel, întreprinderile trebuie să urmărească atent evoluțiile propunerilor de directivă privind baza comună de impozitare (așa numitul BEFIT), cea de stabilire a normelor care să echilibreze tratamentul fiscal favorizant al finanțărilor contractate prin împrumuturi (plățile dobânzilor la împrumuturi fiind, în general, deductibile) cu cel aferent finanțării prin capitalului propriu (DEBRA), dar și să se pregătească să implementeze reglementările de raportare publică țară cu țară; acestea au intrat în vigoare în decembrie și prevăd publicarea tuturor rezultatelor financiare ale companiei și a nivelurilor de impozite plătite.

Aceste măsuri fiscale, ca și alte inițiative, au fost incluse în premieră în comunicarea Comisiei Europene din 18 mai 2021 privind impozitarea companiilor, așa-numita “Impozitare a întreprinderilor pentru secolul XXI”. Inițiativele se află în diverse stadii de implementare: unele în proces consultativ (cum ar fi BEFIT, DEBRA), altele, pentru care varianta finală a Directivei a fost publicată, urmează să fie implementate la nivel local de către Statele Membre (cum ar fi consensusul adoptat recent privind impozitul minim global). În același timp, legislația care reglementează raportarea țară cu țară de către grupurile multinaționale de companii a fost publicată încă din septembrie anul trecut.

Încheiat după îndelungi dezbateri și negocieri la jumătatea lui decembrie, acordul provizoriu vizând Directiva privind impozitul pe venitul minim global, prevede, așa cum o arată și numele, introducerea unei rate minime a impozitului pe profit de 15%, ”pentru a atenua practicile de transfer al profitului către jurisdicții fără impozitare sau cu impozite foarte scăzute”, așa cum au declarat oficialii europeni. Directiva implementează acordul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)  privind reforma fiscală, un acord ”istoric” cum a fost numit la momentul semnării, octombrie 2021, la nivelul a 137 de state membre și va include și un set comun de norme privind modul de calcul, astel încât să poată fi aplicate de toate țările membre ale Uniunii Europene de către grupurile de întreprinderi multinaționale și naționale de mari dimensiuni. Condițiile esențiale sunt ca veniturile lor financiare combinate să depășească 750 de milioane de euro pe an și să aibă o societate-mamă sau o filială situată într-un stat membru al UE. Directiva ar lua în calcul cota efectivă de impozitare, calculată la nivel de jurisdicție, care trebuie să fie de minim 15%, și nu cea statutară de impozit pe profit – care poate fi mai mică.

”În cazul în care rata minimă efectivă nu este impusă de țara în care își are sediul filiala, există dispoziții care permit statului membru al societății-mamă să aplice o taxă suplimentară, care să impună diferența de până la 15%. De asemenea, această directivă asigură o impozitare efectivă în situațiile în care societatea-mamă este situată în afara UE, într-o țară cu fiscalitate redusă care nu aplică norme echivalente”, explică Ionuț Măstăcăneanu, Director în cadrul Departamentului de fiscalitate. Noile prevederi trebuie transpuse de țările membre până la 31 decembrie 2023. ”Deși nu sunt foarte multe companii din România în această situație, recomandăm odată cu publicarea textului Directivei in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, demararea unei analize la nivelul societăților a căror cifră de afaceri depășeste plafonul de 750 milioane euro pentru a determina potențialul impact la nivelul acestora”, continuă Elena Geageac, Director Asociat în cadrul Departamentului de fiscalitate. 

Comisia Europeană are în plan, de mai bine de un an de zile, relansarea ideii unei baze comune consolidate de impozitare a corporațiilor din UE (BEFIT), care ar trebui să înlocuiască mai vechea CCCTB (Common Consolidated Corporate Tax Base) și să se ridice pe fundamentele acordului OCDE.  BEFIT ar urma să permită companiilor să consolideze baza fiscală a tuturor entităților aflate în UE și ulterior de a aloca profiturile în funcție de o formulă predefinită care va înlocui regulile existente de prețuri de transfer. Se va acorda astfel o alocare corespunzătoare jurisdicțiilor unde se înregistrează cele mai mari venituri din vânzări și se vor avea în vedere criterii care privesc, printre altele, activele companiilor și forța de muncă existentă. Odată alocate, profiturile vor fi impozitate la rata standard de impozit pe profit a jurisdicției respective. Un pas ambițios în acest sens l-ar putea reprezenta introducerea unei declarații fiscale unice pentru toate entitățile unui Grup de companii din UE. La acest moment există mai multe variante legat de entitățile care ar putea fi incluse în această consolidare, una din acestea fiind și de a include în baza unei opțiuni exprimate și IMM-urile în baza impozabilă consolidată. După consultările publice derulate până la finalul lunii ianuarie 2023, ar urma ca propunerea să se concretizeze undeva în al treilea trimestru al anului curent. Având în vedere istoricul nefavorabil de a încerca adoptarea măsurile CCCTB, rămâne de văzut dacă de această dată Statele Membre vor ajunge la un acord unanim pentru o bază consolidată comună de impozitare, măsură ce este inclusă în obiectivele pe termen lung inițiate de Comisie.  

DEBRA (Directiva privind stabilirea normelor referitoare la o indemnizație pentru reducerea favorizării îndatorării și privind limitarea deductibilității dobânzii în scopul impozitului pe profit). Propunerea de Directivă vorbește despre o potențială limitare a deductibilitatii costurilor cu împrumuturile pe care le pot contracta companiile, pornind de la ideea existenței unui tratament fiscal inegal între finantarea prin împrumuturi contractate și cea efectuata prin capitaluri proprii. Astfel, DEBRA va stabili reguli atât cu privire la o deducere din baza impozabilă pentru creșterea capitalului propriu într-un anumit an de referință, cât și la o nouă limitare a costurilor cu împrumuturile contractate, limitare care se va aplica înaintea regulilor existente de deductibilitate introduse conform ATAD2 (Directiva 1164/2016). De asemenea, vor exista reguli tranzitorii pentru jurisdicțiile care au implementate facilități similare pentru creșteri de capitaluri proprii. Este neclar momentan dacă facilitățile fiscale existente în România, introduse prin OUG 153/2020, se încadrează în sfera acestor măsuri similare, caz în care s-ar aplica reguli tranzitorii odată cu intrarea în vigoare a prevederilor introduse de DEBRA. Așteptăm publicarea textului Directivei DEBRA undeva în cursul anului 2023, urmând ca regulile introduse de aceasta să se aplice începând cu 1 ianuarie 2024. 

Unshell Directive (Propunere legislativă de stabilire a unor norme la nivelul Uniunii pentru neutralizarea abuzului de entități fictive în scopuri fiscal – ATAD3). Acesta va reprezenta un nou instrument de a identifica și combate utilizarea structurilor abuzive și respectiv planificarea fiscală agresivă. Entităților identificate ca fiind neconforme li se va nega accesul la anumite facilități fiscale (cum ar fi reduceri de impozite în baza convențiilor de evitare a dublei impuneri), mai puțin în cazurile în care acestea reușesc să demonstreze că activitatea desfășurată are substanță economică și că îndeplinesc criteriile prevăzute în cadrul Directivei. Și în acest caz așteptăm textul final al Directivei în cursul anului 2023, urmând ca regulile nou introduse să se aplice începând cu 1 ianuarie 2024. 

România a luat pe toată lumea prin surprinderea atunci când a ales să implementeze cu doi ani înaintea tuturor Directiva europeană privind raportarea publică țară cu țară. Până la apariția Directivei, companiile aveau obligația de a transmite administrațiilor fiscale datele privind cifrele de afaceri, profitul realizat sau impozitele plătite. Cu alte cuvinte, datele erau cunoscute de companie și fisc. De acum înainte, însă, toate informațiile care țin de strategia sau de funcționarea de zi de zi a unei întreprinderi vor trebui publicate și menținute publice vreme de cinci ani. Ce fel de informații vor publica companiile pe propriile site-uri? În principal, ele se referă la veniturile realizate, numărul de angajați, dar și valoarea impozitelor plătite în fiecare stat membru al Uniunii Europene. Simpla raportare a acestor informații, fără explicarea cifrelor în sine pe înțelesul tuturor, prin intermediul unui raport de sustenabilitate, de pildă, poate aduce o imagine defavorabilă companiei, care nu corespunde, de fapt realității.

Observând efervescența în domeniul fiscal din ultimii ani, este clar că transparența fiscală și asigurarea unei echități a impozitării la nivel global devin premise standard în baza cărora companiile trebuie să își desfășoare activitatea de zi cu zi. În concluzie, recomandăm tuturor companiilor, indiferent de mărimea lor, să includă în procesul de planificare toate schimbările recent anunțate, astfel încât să își asigure resursele care să le permită să gestioneze implementarea noilor reguli.