Noi potențiale obligații fiscale pentru companii derivate din pachetul european pentru încetinirea schimbărilor climatic

Companiile importatoare de produse considerate poluante - ciment, fier și oțel, aluminiu, îngrășăminte, dar și importatorii de produse pe bază de polimeri, hidrogen sau amoniac, vor fi obligate, într-o primă etapă, să monitorizeze și apoi să cumpere certificate pentru a plăti emisiile de dioxid de carbon ce apar în procesul de fabricație sau de transport. Mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon, așa-numitul CBAM („Carbon Border Adjustment Mechanism”), un instrument derivat din programul european de combatere a schimbărilor climatice, a întrunit acordul provizoriu și condiționat al Consiliului și Parlamentului European la jumătatea lunii decembrie a anului trecut. Pentru a deveni definitiv, însă, acordul trebuie confirmat de reprezentanții statelor membre ale UE și de Parlamentul European și adoptat de ambele instituții. De asemenea, companiile trebuie să aibă în vedere faptul că sistemul de tranzacționare a certificatelor verzi nu va dispărea, ci va trece printr-un proces de reformă.

Astfel, companiile trebuie să ia în calcul noi obligații financiare și de raportare, potențiale creșteri de prețuri la importul mărfurilor incluse în rândul celor poluatoare sau la bunurile care folosesc produsele din listă drept materie primă, precum și o potențială afectare a lanțurilor de aprovizionare. Este un moment foarte bun pentru a demara o analiză internă și a pune la punct o strategie, care să aprofundeze mai multe planuri și să ia în considerare cât mai multe variabile. Chiar dacă poate părea o măsură costisitoare, ea trebuie privită în perspectivă. Din punctul meu de vedere, companiile trebuie să pună în balanță costurile de moment față de cele viitoare, care ar putea fi afectate de insuficienta programare și folosire a energiei verzi în viitor.

”Fiind vorba de o nouă raportare, companiile trebuie să își pună la punct proceduri și să se asigure că au acces la toate datele necesare pentru raportare, că furnizorii au sisteme de monitorizare, raportare și verificare și pot să furnizeze datele privind amprenta de carbon a produselor vândute. De asemenea, ar fi indicat să analizeze lanțurile de producție, pentru a vedea unde este nevoie să investească în ”decarbonizare”, pentru a-și reduce emisiile de carbon. Evident, toate aceste analize și schimbări ale modelelor de afaceri implică anumite costuri, însă este de așteptat ca, pe termen lung, acestea să fie mai mici decât cel al neconformării”, precizează Ionuț Măstăcăneanu, Director, KPMG în România.

CUM  FUNCȚIONEAZĂ CBAM. Prin stabilirea unui cost economic asupra emisiilor de carbon, întreprinderile, dar și consumatorii, sunt stimulați să treacă de la combustibilii fosili la alternative verzi, deși mai scumpe, cu emisii scăzute de carbon. Până la apariția CBAM, sistemele de comercializare a certificatelor de emisii (ETS – „Emissions Trading Systems”) utilizau prețul carbonului pentru a crea stimulente pentru reducerea emisiilor. În majoritatea sistemelor de tranzacționare, guvernul vindea sau acorda certificate de emisii marilor emițători acoperiți de sistem. Companiile puteau, apoi, să tranzacționeze certificate pe măsură ce emisiile lor variau, crescând sau scăzând, prețul carbonului fiind determinat de piața comercială. Plafonul urma să se reducă în timp, iar acoperirea sectorului extinsă, astfel încât emisiile totale să scadă. Pentru a evita relocarea producției și, deci, a emisiilor de dioxid de carbon în țări cu reglementări laxe de mediu, dar și pentru a compensa costurile mari și pierderea competitivității cauzate de astfel de politici, UE a alocat gratuit certificate de emisie în cadrul ETS. Vizate au fost preponderent industriile cu consum intens de carbon, dependente de export, cum ar fi oțelul și cimentul. În iulie 2021, însă, Comisia Europeană a anunțat o propunere de reformare a ETS, inclusiv un plan de eliminare treptată până în 2034 a cotelor gratuite pentru industriile cu risc ridicat de relocare a emisiilor de carbon.

A fost, totodată, momentul în care UE a anunțat CBAM ca măsură alternativă. Prin noul mecanism, importatorii sunt obligați să își declare importurile anuale totale de bunuri cuprinse în lista produselor poluatoare, pentru ca, într-o etapă următoare, să fie obligați să cumpere și să predea cantitatea necesară de certificate CBAM rezultată. Prețul certificatului CBAM va fi echivalent cu un preț mediu de tranzacționare al EU-ETS. În acest fel, Comisia spune că există condiții de concurență echitabile, fiind impus același cost al emisiilor de carbon atât asupra importurilor, cât și asupra produselor interne, încurajând astfel și producătorii din afara UE să devină ”verzi”.

În plus, permite deducerea plăților CBAM pentru suma plătită în cadrul schemelor de tarifare a carbonului în țările producătoare din afara UE, oferind stimulente. Plata taxelor CBAM va fi facilitată prin achiziționarea și predarea certificatelor CBAM la implementarea finală.  Pentru bunurile importate în UE care au fost supuse unor regimuri de tarifare a carbonului în țara de producție, se va plăti doar diferența dintre prețul carbonului achitat în țara de producție și prețul cotelor de carbon în EU-ETS.

Practic, impulsionarea producătorilor în utilizarea de energie verde în procesele lor se va face indirect, prin impozitarea conținutului de carbon al combustibililor fosili încorporat în produsele realizate, dar și direct, prin măsurarea emisiilor la instalația care le produce, asupra cărora se instituie o taxă.

Ceea ce trebuie să știe companiile importatoare este că fiecare guvern va putea să se folosească de pârghiile existente – fie ETS, fie CBAM, de aceea este esențial ca întreprinderile și importatorii de mărfuri din UE care ar putea să intre sub incidența CBAM să rămână bine informați cu privire la viitoarele evoluții și să înceapă să evalueze impactul general al fiecărei alternative disponibile statelor membre asupra activității lor comerciale. Cum spuneam, însă, evaluarea nu se poate limita la o viziune asupra datelor comerciale raportate  în vamă, ci și asupra lanțurilor de aprovizionare.

POTENȚIALE EFECTE CBAM. La nivel global, schemele de stabilire a prețurilor carbonului pot provoca și migrări ale emisiilor de carbon, atunci când consumatorii trec la produse realizate în afara unei piețe reglementate a carbonului sau dacă întreprinderile sunt relocate în alte jurisdicții cu standarde de mediu mai laxe, pentru a evita prețul carbonului impus asupra emisiilor lor. Astfel de relocări ar declanșa efecte în serie, începând cu diminuarea impactului măsurilor de stabilire a prețului carbonului pe piața reglementată și ajungând până la scăderea competitivității și generarea de pierderi de locuri de muncă.

De asemenea, potrivit datelor disponibile la momentul acesta, întreprinderile s-ar putea confrunta, în viitorul apropiat, cu mai multe mecanisme de ajustare a prețului de carbon, care ar putea include o taxă specială pe importuri, bazată pe prețurile de carbon predominante pe piață, sau un ETS similar celui aplicat acum producătorilor, dar pentru importatori, cu cote disponibile pe baza prețului de carbon predominant al ETS pe piața internă, dar și cu o nouă taxă atât asupra importurilor, cât și asupra mărfurilor interne, bazată pe amprenta medie de carbon a mărfurilor.

Toate aceste previziuni provoacă temeri în piață, întreprinderile fiind îngrijorate de complexitatea presupusă de procedurile de urmărire și verificare a tuturor datelor, pentru a se putea conforma. În plus, există  întrebări dacă astfel de scheme ar putea fi concepute cu respectarea regulilor Organizației Mondiale a Comerțului, pentru care o taxă la frontieră bazată pe carbon ar putea să intre sub incidența măsurilor sale anti-discriminare, care interzic regulile care favorizează bunurile produse pe plan intern în detrimentul celor importate.

EVOLUȚII ALE SISTEMULUI ETS. Potrivit celor mai recente modificări, acordul ETS vine cu numerar suplimentar pentru industrie, inclusiv un fond de inovare mai mare pentru investiții în tehnologii verzi de ultimă generație și un fond de modernizare pentru a sprijini industriile din țările UE cu venituri mai mici. În total, aproape 50 de miliarde de euro vor fi disponibile pentru a sprijini inovarea și pentru a accelera decarbonizarea companiilor.

Și pentru a proteja industriile UE de potențial fluctuații importante ale prețului carbonului, 24% din toate certificatele ETS vor fi plasate într-o rezervă de stabilitate a pieței care va elibera permise de dioxid de carbon, pentru a ”răci” piața, în cazul în care prețul carbonului devine prea mare.

În concluzie, în ciuda costurilor administrative asociate cu această măsură fiscală, întreprinderile vor trebui să înceapă să se concentreze pe calitatea și disponibilitatea datelor, să se pregătească pentru o revizuire a lanțului de aprovizionare global și să evalueze implicațiile CBAM asupra modelului lor de afaceri, a configurației și a fluxului comercial, pentru a rămâne competitive. La sfârșitul zilei, un program de măsuri de tip CBAM de succes va trebui, probabil, să plaseze pragmatismul, echitatea globală și considerentele de geopolitică pe același plan cu aspectele tehnice.