Modificări contabile – șapte prevederi importante pentru companii

Reglementări contabile importante aduse de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 4291/2022. Ele se vor aplica atât entităților care au an financiar calendaristic, începand cu situațiile financiare aferente anului 2022, cât și celor care au an financiar diferit,  începând cu primele situaţii financiare anuale încheiate la o dată ulterioară datei de 1 ianuarie 2023. Ce este important de reținut ?

Noile modificări privesc situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările și completările ulterioare. Acestea se modifică și se completează după cum urmează:

1.      Contabilizarea dividendelor interimare.

Noile reglementări privesc contabilizarea de către entități a sumelor primite ca urmare a distribuirii parțiale a dividendelor în cursul exercițiului financiar. Nevoia acestei schimbări a intervenit că urmare a faptului că existau reglementări contabile pentru entitatea care optează să repartizeze dividende în cursul exercițiului financiar, dar nu și pentru entitatea primitoare, în cazul în care această era o persoană juridică română.  

Astfel, entitățile înregistează distribuirea la dividende în cursul exercițiului financiar, în contul de creanțe 463 - „Creanțe reprezentând dividende repartizate în cursul exercițiului financiar”, în contrapartidă cu 456 “Decontări cu acționării/asociații privind capitalul”.

Noul ordin reglementează înregistarea contabilă aferentă atribuirii dividendelor parțiale la entitatea care le primește prin notă contabila 461 "Debitori diverși" = 467 „Datorii aferente distribuirilor interimare de dividende”, contul 467 „Datorii aferente distribuirilor interimare de dividende” fiind un cont nou introdus în planul de conturi general. 

2.      Întreruperea capitalizării costurilor îndatorării.

Reglementările contabile anterioare conțineau prevederi detaliate legate de data începerii, respectiv data încetării capitalizării costurilor îndatorării, dar nicio precizare referitoare la condițiile de întrerupere.

Din practică a rezultat și această necesitate, existând cazuri în care proiectele au fost întrerupte din motive diverse de natură operațională, acestea conducând la discuții referitoare la tratamentul contabil generat de aceste evenimente și chiar la reclasificări din punct de vedere fiscal, în cazul controalelor fiscale.

Noile reglementări menționează condițiile în care entitatea întrerupe capitalizarea costurilor îndatorării, atunci când această nu lucrează efectiv la realizarea activului cu ciclu lung de fabricație.

Totuși, entitatea nu va întrerupe capitalizarea costurilor îndatorării în timpul unei perioade prelungite în care întrerupe temporar activitățile în scopul pregătirii unui activ pentru utilizarea sa prestabilită sau pentru vânzare sau pe parcursul unei perioade în care execută lucrări tehnice și administrative semnificative.

3.      Natura contabila a sumelor primite în avans de la clienți.

Până acum, reglementările contabile nu cuprindeau decât într-o mică măsură prevederi explicite legate de analiza și recunoașterea sumelor primite în avans de la clienți, altele decât cele menționate în funcțiunea conturilor 419 „Clienți – creditori” și 472 „Venituri înregistrate în avans”.

Prezentul ordin vine cu prevederi prin care lămurește această situație, când sume primite în avans reprezintă datorii (contabilizate în contul 419 „Clienți – creditori”), respectiv venituri înregistrate în avans (contabilizate în contul 472 „Venituri înregistrate în avans”).

Recunoașterea contabilă a tranzacției respective în conturile menționate pornește de la analiza obligației entității care primește avansul de a transfera sau de a fi pregătită să transfere bunuri sau servicii, respectiv de a presta servicii în perioada curentă sau viitoare.

4.      Contabilizarea contractelor de licență a proprietății intelectuale.

 Ordinul curent reglementează modalitatea în care o entitate recunoaște veniturile corespunzătoare transferului de licență a proprietății intelectuale, scop în care analiza trebuie să considere următoarele:

• prevederile contractuale aferente transferului,
• natura obligației de acordare a licenței,
• dacă licențele sunt acordate sunt sau nu distinct de transferul bunului sau serviciului, precum și alte obligații conexe.
• momentul specific în care licența îi este transferată clientului.

 Licențele de proprietate intelectuală pot include drepturi de autor asociate activității intelectuale din domeniul literar, artistic și științific (cărți, broșuri, conferințe, opere literare și muzicale, filme, media, divertisment, ilustrații, programe informatice și tehnologice, descoperiri științifice), dar și invenții brevetate (mărci, francize, modele, desene). 

5.      Conturi noi în Planul Contabil General.

Entitățile care întocmesc situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014, beneficiază de o serie de conturi noi introduse în planul de conturi general.

Necesitatea introducerii acestora a rezultat că urmare a corelărilor, respectiv a clarificării unor prevederi cuprinse în reglementările contabile în vigoare.

Astfel, în planul de conturi este introdus și reglementată funcțiunea contabila a contului 467 „Datorii aferente distribuirilor interimare de dividende” aferent atribuirii dividendelor interimare  la entitatea care le primește.

Conturile cuprinse în contul de profit și pierdere înregistrează câteva modificări la nivelul grupei 60 - redenumită acum în „Cheltuieli privind stocurile și alte consumuri”, prin redenumirea contului 605 în „Cheltuieli privind utilitățile”, acesta fiind detaliat la rând lui in conturile analitice 6053 „Cheltuieli privind consumul de gaze naturale” și 6058 „Cheltuieli cu alte utilități”.

Sunt aduse actualizări și la nivelul contabilizării impozitului pe profit rezultat din decontările în cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, prin introducerea a două conturi noi și ne referim aici la 694 - „Cheltuieli cu impozitul pe profit rezultat din decontările în cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit”, respectiv 794 - „Venituri din impozitul pe profit rezultat din decontările în cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit”.

Noile reglementări au impus și introducerea grupei 79 - „Venituri din impozitul pe profit”. 

6. Clarificarea condițiilor de capitalizare a cheltuielilor efectuate pentru obținerea autorizațiilor. Conform noului ordin, contractarea serviciilor premergătoare obținerii autorizației de construcție a imobilizării corporale, fără a fi urmată de efectuarea de cheltuieli, nu este suficientă pentru recunoașterea acestora în costul activului corespunzător.

Analiză recunoașterii încadrării sau nu se va face pe baza documentelor justificative aferente și prin corelarea directă a cheltuielilor la activul în cauza.

7.      Indicatori care indică faptul că o entitate acționează în nume propriu.

 Ordinul aduce clarificări reglementărilor contabile anterioare și prin exemplificarea situațiilor în care o entitate acționează sau nu în nume propriu. Astfel de situații se regăsesc la nivelul entității în:

• responsabilitatea acesteia pentru îndeplinirea contractului, inclusiv pentru acceptabilitatea bunului sau serviciului specificat;
• responsabilitatea riscului legat de stocurile transferate către client (înainte sau după livrare)
• libertatea de a stabili prețul pentru bunul sau serviciul livrat cu mențiunea faptului că și un intermediar poate avea în anumite cazuri această flexibilitate. 

În această analiză trebuie luate în considerare și beneficiile pe care entitatea le poate obține din exercitarea responsabilităților de mai sus, acestea determinând încadrarea entității ca acționând în nume propriu sau nu.

O situație exemplificată de noul ordin este și cazul în care o entitate nu acționează în nume propriu, atunci când o altă entitate își asumă obligațiile de executare contractuale și drepturile aferente, astfel că aceasta nu mai este obligată să transfere bunul sau serviciul promis clientului și nici să recunoască veniturile aferente, dar trebuie să analizeze încadrarea ei în contract ca și intermediar și să-și recunoască veniturile corespunzător.