Convenția Multilaterală de Implementare a Măsurilor Tratatelor Fiscale Menite să Prevină Erodarea Bazei Impozabile şi Transferul Profiturilor (denumită, în continuare, “Convenția”) reprezintă un rezultat concret al uneia din cele 15 acțiuni inițiate de OCDE în anul 2013 referitoare la lupta împotriva erodării bazei fiscale și transferul profiturilor (denumită, în continuare, “Proiectul BEPS”), mai exact Acțiunea 15.
Întrucât implementarea măsurilor BEPS ar fi necesitat modificarea modelelor convențiilor fiscale și respectiv a tratatelor bilaterale bazate pe acest model de convenție, efortul s-ar fi tradus în schimbări la nivelul a aproximativ 3.000 de tratate bilaterale, ceea ce ar fi presupus cu siguranță o muncă colosală, de lungă durată și care ar fi fost, într-un final, irelevantă având în vedere modificările dorite. Astfel, a luat naștere propunerea de a adopta un instrument multilateral cu ajutorul căruia tratatele bilaterale încheiate între jurisdicții ar putea fi modificate într-o perioadă relativ scurtă. Concret, acest instrument nu va funcţiona precum un articol de protocol de modificare la nivelul unui singur tratat existent, care modifică în mod direct textul articolelor incluse in tratatul respectiv, ci, în acest caz, Convenţia se va aplica prin adăugare la tratatele fiscale curente, modificând modul lor de aplicare pentru a implementa măsurile BEPS.
Convenția Multilaterală a fost adoptată în luna noiembrie 2016 de mai mult de 100 de jurisdicții, fiind semnată la Paris în iunie 2017, cu participarea României la acest eveniment. Ulterior, Convenția a fost ratificată de către Romania în 28 februarie 2022, având ca dată de intrare în vigoare 1 iunie 2022 (termenul standard de 3 luni de la data ratificării acordului). Astfel, deși instrumentul de ratificare a fost depus și Convenția a intrat în vigoare in 3 luni de la această dată, producerea de efecte nu intră sub incidența regulilor generale menționate în Convenție întrucât România și-a rezervat dreptul de a nu aplica regula generală cu privire la momentul producerii de efecte, optând pentru o alternativă oferită de Convenție. Astfel, data producerii de efecte în România depinde, în continuare, de îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru producerea de efecte de către Convenție cu privire la rețeaua de tratate. Mai exact, conform informațiilor publice disponibile pe site-ul Ministerului Finanțelor, textul consolidat al tratatelor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu celelalte jurisdicții va fi publicat în Monitorul Oficial al României prin ordin al Ministerului Afacerilor Externe.
Ulterior îndeplinirii acestor proceduri interne, România va transmite către OCDE o notificare oficială în acest sens, convenția MLI urmând să producă efecte cel mai devreme începând cu 1 ianuarie a anului următor celui în care notificarea a fost transmisă către OCDE.
Conform informațiilor de pe site-ul OCDE, un număr de alte 5 jurisdicții (Estonia, Indonezia, Rusia, Spania și Elvetia) au ales să adopte o astfel de rezervă și au transmis până la acest moment către OCDE notificarea îndeplinirii procedurilor interne necesare pentru producerea de efecte de catre Convenție.
La momentul acestui articol, aceste proceduri interne nu au fost finalizate la nivelul României. În mod practic, atât timp cât țara noastră notifică îndeplinirea procedurilor interne necesare cel târziu până la data de 30 noiembrie 2023, Convenția va începe să producă efecte de la 1 ianuarie 2024, în ceea ce privește impozitarea cu reținere la sursa a veniturilor obținute de nerezidenți. Ulterior, vor produce efecte și alte prevederi decât cele referitoare la impozitele cu reținere la sursă, în baza regulilor specifice menționate in textul actului.
Pornind de la principiile de mai sus, analiza producerii de efecte trebuie realizată pentru fiecare acord fiscal ce intră sub incidența Convenției, în funcție de notificările și rezervele exprimate de fiecare dintre jurisdicțiile semnatare.
În concluzie, efectele produse de Convenție în cazul României încă se lasă așteptate. Odată ce Convenția va produce efecte pentru un anumit acord fiscal, va fi necesară o analiză a fiecărei tranzacții desfășurate cu nerezidenții care ar intra sub incidența respectivului acord fiscal pentru a identifica potențialele modificări aduse prin instrumentul multilateral.
Tags:
Stay up to date with what matters to you
Gain access to personalized content based on your interests by signing up today